Cine sunt eu?

Fata înaintea oglinzii, 1932, Pablo Picasso

Cât de des te oprești, pe parcursul unei zile, să te gândești la sufletul tău? La ce vrei tu de fapt? Cât de bine crezi că te cunoști pe tine?

Ne „trezim”, la un moment dat, cu o mulțime de idei care, privite atent, pot fi suspectate, pe bună dreptate, că nu ne aparțin. Aceste idei sunt sădite în mintea noastră de către părinți, de către profesori, prieteni sau societate. Le reținem dintr-un film sau le întâlnim într-o carte.

Și atunci, apare întrebarea firească, CINE SUNT EU? Unde mă aflu EU între atâtea prejudecăți, între atâtea certitudini imaginare, între atâtea încruntări ale frunții, respingeri și negări, între atâtea lucruri care provin dintr-un EU pe care nu-l recunosc?

Când viața îmi demonstrează cu aroganță că nu știu mai nimic despre mine, că tot ce susțin sus și tare că sunt, e ușor de dovedit ca fiind fals. Când toate principiile și teoriile care îmi par atât de clare și solide sunt spulberate de valurile realității fiindcă mereu se întâmplă altceva. Altceva decât credeam, altceva decât mă așteptam.

Așteptări pe care le avem din trecut: din ce-am văzut și ne-a plăcut, din ce n-am avut dar am vrea, din ce credem că „ar trebui sa fie”. Și cum știm ce „ar trebui să fie”? Cum ne dăm seama că viața „trebuie” să arate într-un anume fel și nu în altul? De unde știm că prietenia, iubirea sau omul „trebuie” să aibă exact forma pe care o crezi tu?

Și cine știe dacă toți cei care te-au învățat, într-un fel sau altul, cum „ar trebui” să trăiești aveau vreun habar de ceea ce spun? Căci toți, la rândul lor, s-au „trezit” cu niște idei gata-făcute și majoritatea nici nu s-au întrebat vreodată dacă aceste idei le aparțin. Le-au luat drept bune și le-au transmis mai departe. Și noi le transmitem altora…

Suntem creații, mai mult sau mai puțin reușite, ale unor idei transmise de-a lungul istoriei, din generație în generație? Dacă da, ce se întâmplă atunci când te oprești să te întrebi CINE SUNT EU? Cine sunt EU când nu judec lucrurile și oamenii așa cum „ar trebui”? Cine sunt EU când teoriile mele despre prietenie sau dragoste sau adevăr nu sunt deloc așa cum știam eu că „trebuie să fie”?

Este atunci doar viața în esența ei, cu experiențe ei, singura în măsură să mă învețe „ceea ce este” de fapt, călcând în picioare toate ideile mele despre „trebuie să fie”?

Așadar, nu sunt EU până când viața nu mă învața CINE SUNT; sunt doar CE AR TREBUI SĂ FIU. O sumă de idei preluate din mers, introduse pe parcurs dar care nu au nici cea mai mică legătură cu CEEA CE SUNT atunci când mă lovesc de situația efectivă, reală și prezentă. Abia după asta pot spune că am aflat CINE SUNT, descopăr o parte din mine, o parte care naște idei noi. Devin EU.

Dacă te oprești să te întrebi cine ești, amintește-ți ce-ai făcut, ai grijă ce faci pentru că faptele arată ceea ce suntem, chiar dacă nu ne place să vedem asta. Și nu ne place să recunoaștem asta pentru că faptele noastre nu corespund, de cele mai multe ori, cu imaginea pe care o avem despre noi înșine. Întotdeauna ne credem mai buni, mai frumoși sau mai inteligenți decât suntem de fapt. Poate că acest lucru e benefic pentru stima de sine, pentru încrederea în propriile forțe, dar nu reprezintă ceea ce suntem. Sunt doar păreri despre noi înșine, imagini prelucrate și îmbunătățite excesiv, idei deformate ale propriei noastre persoane, de care, de cele mai multe ori, avem tot dreptul să ne ascundem. Dar puțini o facem pentru că puțini putem recunoaște adevărata față. Acea față pe care toți o avem, acea parte care se dezvăluie doar prin ceea ce facem.

E fața care deși nu e perfectă, e adevărată, deși o respingem reapare mereu. E adevărul din noi. Un adevăr uneori urât, alteori simpatic, rareori iubit, deseori negat, însă întotdeauna posibil de a fi îmbunătățit. Un adevăr care se vrea acceptat.

by Rea Sheesha on Saturday, June 9, 2012 at 2:17am 

Anunțuri

~ de Rea Sheesha pe 09/02/2012.

7 răspunsuri to “Cine sunt eu?”

  1. felicitări pentru preocuparea de a scrie. nu sunt mulți care să gândească, dintre cei ce scriu și sunt puțini cei care să merite citiți. mie îmi place ce așterni tu pe net.
    să nu te descurajezi, indiferent cât de dificilă va fi comunicarea cu cei din jur!
    spor-t! 🙂

  2. Nici odata nu o sa ne dam seama cine suntem,pana nu infruntam lumea asta singuri fara de a fii parintii langa noi……

  3. spiritual poate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Umbra gandurilor mele

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Sharing moments of happiness!

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: