Prin ochii sufletului meu

20120912-033716.jpg

O liniște de mormânt. Călătoresc departe cu gândurile mele, dar corpul mi-e invalid. Îmi pot auzi bătăile mecanice ale inimii în timp ce respir involuntar.

Îmi urlă zeci de întrebări prin minte și duc mâinile la urechi. Aștept câteva clipe… Întrebările continuă. Prea multe întrebări, prea puțin rost în ele.

Mă cuprind doruri și mă chinuie tot felul de sentimente inutile, neputincioase, disperate. (Sunt gânduri sau sentimente?) În liniștea de acum, e un zgomot infernal. Mă doare fiecare simțământ; mă doare singurătatea pe care, uneori, o salut amical iar, alteori, mi-e cel mai temut dușman.

Sleită de puteri, caut, încruntată, un rost, un ceva. Mă întreb (din nou!) cum e posibil să iubesc viața atât de mult dar să nu găsesc un rost în ea? Sau, mai bine zis, cum să nu găsesc, de una singură, un rost?

Tac. Nu găsesc cuvinte să mă explic cumva; să pot să îmi explic mie ce sunt. Vorbește inima – cu fiecare literă îmi lasă cicatrici.

Nu am putere și nici vreun interes ca să adun destul de multă răutate sau ambiție cu care să creez un zid protector. Știu sigur că, din așa ceva, niciodată nu voi construi un zid destul de puternic, iar când se va prăbuși, mă va strivi tot pe mine. Am abandonat demult ideea asta.

Realizez că, în timp ce am scris rândurile astea, am uitat ce anume mă durea. Am surzit, pentru scurt timp, la auzul sentimentelor.

Vroiam doar să le descriu și am uitat să le trăiesc. Deci, după cum bine bănuiam, totul e în mintea mea. Dar până și simțirile mele le regăsesc acolo? Aș vrea să aflu cum pot să le controlez. Să devin maestru în manevrarea lor în folosul liniștii mele.

Aș vrea, dar nu îndeajuns. Voi avea inima întemnițată, înconjurată de frica de eșec și groaza decepției. Voi simți ceva doar atunci când instinctul va fi sigur că acel ceva e bine pentru mine. Și cine poate știi sigur ? Nici măcar prin metoda asta nu există vreo garanție că nu voi suferi. Ar însemna, pur și simplu, ignorarea unei părți care îmi aparține, care mă întregește. O negare a acelei bucăți care contribuie la ceea ce sunt și fără de care aș fi altcineva: sufletul- cu sentimentele lui fără logică.

Nu știu să privesc decât prin ochii sufletului. Doar așa văd lumina și absența ei. Doar așa pot să urc cele mai înalte vârfuri ale fericirii, de unde să privesc viața, ca pe o minune. Și, tot așa, mă pot arunca în cele mai teribile prăpăstii, de unde să cerșesc de la viață, pe un ton deplorabil și umil, un sens.

~ de Rea Sheesha pe 09/12/2012.

Un răspuns to “Prin ochii sufletului meu”

  1. Diferenta dintre noi e ca eu mi-am construit un zid care apoi a devenito poarta mare de tot … prin care lasam doar sentimentele altora sa treaca, bucurandu-ma de fericirea lor… de tot ce ma inconjura… dar nu lasam pe nimeni sa se aproprie de mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: