Ne despărțim…

20120920-073954.jpg

Ne despărțim.
De ce puteam să fim,
de timpul împreună,
de zâmbetul meu
din cauza ta.

Ne despărțim. N-am să înțeleg de ce și nu vreau să învăț asta niciodată. De ce se despart oamenii? De ce uită ce i-a adus împreună de la început? Cum înveți să trăiești fără tot ce te-a făcut fericit cândva? Și ce suflet are cineva care nici nu se uită înapoi?

Ne despărțim. Și nu există durate lungi sau scurte atunci când zilele trec și fiecare își vede de viață lui. Nu există ” până când o să…”, „peste un timp”, “poate cândva”, “dacă e să fie va fi”…Există doar clipe în care nu mai ești acolo. Clipe care, oricând, pot să nu mai fie. Clipe care trec și nu se mai întorc. N-ai să mai trăiești niciodată această clipă, în care citești rândurile acestea, chiar dacă le vei reciti de zeci de ori, acum sau altădată. Rândurile vor rămâne aici. Clipa nu mai e aceeași. Nu există decât clipa de acum. Nu există altădată, nu există mâine, doar astăzi. Există un permanent “astăzi” , doar ne gândim la un mâine. Dar când mâine vine, e tot “astăzi”.

Ne despărțim. Și mă gândesc la toți oamenii care au trecut prin viața mea. Aveam alți prieteni în copilărie. Aveam verișori. Împărțeam lucruri, știam totul unul despre altul. Puteam să jur că oamenii care intră în viața mea, nu vor ieși niciodată. Eu n-am scos pe nimeni de acolo. Eu n-am vrut să plece nimeni. Am uitat oameni și am cunoscut alții. Îi voi uita pe toți cândva? Mă vor uita toți? Ce rost are să întâlnesc oameni dacă am de gând să mă despart de ei, de toți, pe rând?

Ne despărțim. Pentru că viața ne târăște pe alte drumuri. Unii schimbă direcția de bunăvoie, alții sunt împinși fără să poată să facă altceva decât să-și continue calea. Dar, cândva, am fost și prieteni care acum nu mai sunt nimic, am fost și neamuri care acum mai suntem doar cu numele, am fost și iubiți care acum dormim lângă alți iubiți, am fost și vecini care acum locuim în părți diferite, am fost și copii unor părinți care acum nu mai sunt, am fost și părinții unor copii care acum nu mai sunta€¦ Acum ce mai suntem din ce am fost? Căci nici amintiri nu prea mai avem. Nu mai râdem cu aceleași persoane, nu mai facem Crăciunul în familiile pe care le-am avut, nu mai iubim acel nume pe care eram siguri că îl vom iubi veșnic. Căci, ne-am despărțit cu toții. Ne-am despărțit, și , am uitat și motivul și despărțirile.

Ne despărțim – oricum, cândva, din cauze pe care nu putem să le evităm. Atunci când oamenii mor. Doar atunci pierdem de tot acei oameni de care n-am vrea să ne despărțim niciodată, dar de care ne-am fi despărțit în vreun fel oricum. Am fi plecat de acasă, de lângă părinți. Ar fi plecat părinții de lângă noi, să muncească în alte țări. Mai departe sau mai aproape. Am fi plecat de lângă colegul de bancă oricum. Am fi plecat de lângă prietenii pe care n-am vrut să-I pierdem și n-am avut de ales, atunci când ne-am fi ales alți prieteni și am fi uitat de ei. Am fi plecat de lângă cel pe care îl iubeam și nu mai e astăzi, atunci când l-am fi părăsit pentru altcineva sau pentru altceva. Uneori, nici nu apucă moartea să ne despartă de oameni, ne despărțim noi cumva dinainte. Ne despart slăbiciunile noastre, orgoliile noastre, interesele noastre, prostia noastră, ambițiile și egoismul. Suntem lași și alegem, de cele mai multe ori, calea care pare cea mai simplă. O cale care, oricum, nu știm unde duce, de fapt. O cale pe care mergem singuri de data asta, pentru că ne-am despărțit de cei care ar fi mers alături de noi.

Avem impresia că “mai este timp” să ne vedem altădată , să ne regăsim într-alt loc, să ne spunem tot ce n-am apucat să ne spunem. Dar cum trece timpul, uităm să ne vedem și să ne mai spunem ceva, căci, tot cu timpul, nu mai e nimic de spus, pentru că nu mai suntem nimic din ce am fost. Nici prieteni, nici vecini, nici iubiți și, uneori, nici măcar familia care am fost cândva.

Ne despărțim. Spun asta, și ce înțeleg eu prin despărțire e mai trist decât sună. Mai absurd decât ce-și fac oamenii singuri nu mi se pare nimic. Atât de puțin timp și nu știm ce să facem cu el. Atât de puțini oameni care nu vor să ne părăsească, dar îi părăsim noi. Atât de ușor întoarcem spatele și uităm nume. Uităm voci, uităm zâmbete, uităm chipuri, uităm atingeri, uităm ce eram în jurul oamenilor care ne-au fost aproape cândva. Atât de ușor se rup bucăți din noi și încercăm să le înlocuim cu altcineva sau altceva – în zadar! Pentru că oamenii de care ne-am despărțit în trecut nu sunt aceeași cu cei de care ne vom despărți în viitor. Și pentru că oamenii nu se pot înlocui cu nimic și cu nimeni . Nu întâlnești doi oameni la fel. Nu vei vedea două chipuri la fel. Nu iubești două suflete la fel. Nu vei vedea două zâmbete la fel. Nu vei simți două apropieri la fel. Nu îți vor vorbi două voci la fel. Fiecare om e unic și niciodată nu vom descoperi un altul la fel. Eventual, doar detalii pe care le asociem. Dar nu e nici pe departe același lucru.

Ne despărțim. Și găsim mereu motive să o facem. Dar spunem că nu vrem. Poate că timpul trebuie să schimbe multe lucruri pentru că așa e firesc să fie. Dar noi ne dorim despărțirile. De ce? Fiecare își găsește motive, mai mult sau mai puțin credibile, mai mult sau mai puțin sincere să uite că ai existat. Și tu, la rândul tău, să uiți. Spun motive pentru că există și oameni care refuză despărțirea. Care încalcă toate regulile dacă e nevoie, își schimbă toate principiile, calcă totul în picioare “doar” ca să rămână împreună. Oameni care și acum sunt prieteni; oameni care, din iubiți, sunt soți astăzi; oameni care din vecini sunt prieteni astăzi; oameni care din familia care au fost cândva, sunt aceeași familie și astăzi, dar mai numeroasă. Oameni care nu s-au lăsat împinși pe alte drumuri, pe drumuri care i-ar fi despărțit de toți acei care au fost acolo. Oameni care nu se lasă despărțiți de nimic și nimeni, decât de moarte, și nici de aia, întotdeauna.

Anunțuri

~ de Rea Sheesha pe 09/20/2012.

10 Răspunsuri to “Ne despărțim…”

  1. Fiveblueapples >Dan Izvernariu wrote> :
    Sunt vremuri ce trec si vremuri ce vin… aceasta este Legenda Personala valabila pentru fiecare in parte. Totul este in perpetua transformare , trebuie sa accepti asta.

  2. Rea Sheesha, I can only read this by computer translation, but I understand and like this. We have exchanged love and friendship and family and unity for emptiness, sadness, loneliness.
    Thank you for following my blog!

  3. ce s-a mai potrivit postarea asta pentru mine…. 🙂
    Mă bucur să te întâlnesc 🙂

  4. Frumoase ganduri… pacat ca sunt unii oameni care ne ranesc… dar mereu va trebui sa intelegem si sa mergem mai departe oricat de greu ar fi ….

    Inspirata din gandurile tale:

    „Ne despartim…

    Ne despartim,
    Si totutusi nu as vrea…
    Dar stiu si simt c’asa e cel mai bine…
    Nu pentru noi, nu pentru mine…
    Ci pentru tine…
    C’as dori sa poti simti candva,
    Asa cum simt eu pentru tine…

    Ne despartim,
    Dar nu de tot…
    Ramai o amintire…
    Un suflet cald,
    Un suflet bun…
    Un om ce nu ma minte…

    Ne despartim,
    Si e mai bine…
    Mereu te voi purta in gand
    Cu rele… bune…
    Cu tot ce am simtit.

    Ne despartim.
    Si te salut,
    Si’as vrea din nou sa te sarut,
    Sa porti in amintire,
    Ca te-am iubit si a durut,
    Dar poate’asa’i mai bine.

    Ne despartim,
    Si sper c’ai sa ma uiti,
    Sa pot sa port doar eu in amintire,
    Tot ce’am avut,
    Tot ce’am pierdut,
    In timpul cat am fost cu tine.

    Ne despartim…
    Si ne’am despartit…
    Nimic n’o sa ne mai lege,
    Poate doar un ceai sau o cafea,
    Cand stam la masa undeva..”

    Skuzati daca am cateva greseli… (caligrafice sau ortografice)… deobicei imi trec alte idei/versuri prin minte cand nu le scriu … sau pana apuc sa le scriu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Iuditha's

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: