Azi, am ascultat poveștile norilor

20121008-064125.jpg

Cineva și-a uitat norii deasupra mea. Nu-i mai văzusem niciodată atât de triști și de neliniștiți. Parcă ar fi avut atâtea de spus, dar cui?

Îmi urmez drumul cu ochii spre minunățiile care plutesc pe cer și parcă gemotoace de vată, colorată din alb și negru, se lasă tot mai jos. Văd munții înjumătățiți de un gri tăios ce invadează, încet-încet, împrejurimile. Simt greutăți de plumb în ochii mei și regret doar că nu mă pot opri din drum.

Norii. Sunt eu prea sus sau au coborât ei până la mine? Se lingușesc înaintea-mi de parcă mi-ar cere să îi ascult. Deschid geamul cât să aud șuierăturile vitezei cu care mă desprind de fiecare clipă care trece. Tiptil, un abur pufos, diform, dar șiret, se strecoară prin deschizătură – un pui de nor la mine în mașină!

Nepăsător, se așează pe scaunul din dreapta și își ia forma de om – un om din aburi cenușii. Zâmbește știrb și îmi face semn să nu spun nimic. Eu îmi continui drumul pe șoseaua încolăcită printre munți.

Omul de ceață ridică un deget și începe să-mi predea pe marele ecran albastru lecții de pictură. Mă gândesc cât sunt de norocoasă: nu te bucuri zilnic de un asemenea profesor, așa că încerc să fiu atentă. Atât de atentă încât mi se rărește respirația și toate celelalte simțuri aruncă armele ca să câștige văzul meu.

Se adună pete de fum greu plutitor în forme de peșteri cu pereții scrijeliți de imagini. Privesc faraoni ciopliți pe morminte și fresce dintr-un mozaic pastelat; ici-colo, câte un roz palid, câte un gri învinețit și găuri de lumină morcovie. Capitole din preistorie și antichitate.

Sunt, în continuare, martora binecuvântată a desenelor de pe norii plumburii ce-mi par acum episoade biblice pictate în culori grave, dramatice. Predomină pretutindeni grămezi de fum nervos și neastâmpărat. Culorile rămân, în mare, aceleași. Formele se schimbă.

Din loc în loc, norii îmi apar sfâșiați și subțiri, aproape transparenți; lasă urme de lumini să-i străpungă, ca prin niște vitralii monocromatice. Uneori colțuroși și pietroși, aceeași nori, îi regăsesc încruntați și teribili.

Vizionez câmpul de luptă al zeilor antici în mișcările adunăturilor de aer argintiu. Derulez înainte și înapoi să-mi amintesc mai bine personajele eroice. Timpul parcă s-a oprit în loc, dar nu și eu.

Mi-l imaginez pe Caravaggio sau Rembrandt, în fața mea, jucând puzzle cu norii, desenându-i în contrast clar-obscur.

În spatele meu se frâng bucăți din fierul cenușiu ce acoperă, până la orizont, cerul. Ca și cum pagini din lecțiile mele se desprindeau una câte una; de parcă lecțiile nu-și mai găseau nici un rost. Privind în oglindă imaginile pe care le lăsam în urma mea, s-a descusut bolta într-o margine și sub atât rece ce se apăsa peste umerii mei, sub tot acel gri găurit de urme spumoase și bolnăvicioase, am văzut cel mai frumos apus de soare.

Înrămat, de jur-împrejur, de aceleași rotocoale de aburi și fum și nimic, ce mă acompaniau și pe mine pe drum, soarele a strălucit într-un contrast orbitor. Atât de orbitor că m-a străpuns până în adâncul sufletului. Și l-am simțit atât de tare încât, privind înainte, mi-am văzut umbra cum zâmbește de fericire. Acea fericire care nu cere nimic complex, nimic etern, nimic extraordinar. Acel sentiment cât un sâmbure – simplu, dar divin. Pentru câteva momente, timpul, mișcarea, logica, toate răspunsurile la întrebările pe care mi le pun în tăcere, au pierit și, mai mult de atât, n-au mai fost deloc necesare. În acele firimituri de clipă, pe care nu știu cum le-aș putea vreodată cântări, am simțit viața atât de intens încât m-a cuprins un sentiment ce apare doar atunci când trăiești o minune pe pielea ta.

După ce norii și-au împletit la loc nervurile fumurii, totul a revenit la normal și mi-am amintit de imaginile proiectate înaintea mea, pe pereții cerului. Imagini care au încetat, ca orice altceva în fața minunăției, însă, mai ales pentru că n-au mai fost privite de nimeni cu aceeași ochi.

Aceeași ochi se bucurau de următoarele lecții de istorie a artelor, și anume, pictura. Norii aveau un aer medieval, căci îmi păreau că ascund, dincolo de ei, Sfântul Graal, de tot își schimbau unul altuia – repeziți – dimensiuni și forme; tot mai bizari și mai oculți – mereu tăcuți.

Gândindu-mă, astfel, la lucruri bizare, întorc privirea spre scaunul din dreapta. Bucata de nor dispăruse fără să pot înțelege de ce a apărut de la început. Fără să-mi dau seama când sau unde. Geamul era închis.

NORI

…geometrii;
…distorsionări succesive;
…coloristică maniaco-depresivă;
…zgomote de plumb pe podeaua retinei;
…vise fumegând deasupra tuturor;
…fâșii de lumină smulse din argintul înserării;
…umbre de amintiri imaginare și delirante – apăsătoare;
…frunți încruntate și cutate de timp;
…minuni.

Anunțuri

~ de Rea Sheesha pe 10/08/2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Umbra gandurilor mele

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Sharing moments of happiness!

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: