De când am învățat să trăiesc

20121110-175700.jpg

De când am învățat să privesc
am întâlnit minuni, mergând pe stradă,
m-am transformat în anotimpuri
și-am răsărit deodată cu soarele;
am lăcrimat deodată cu ploaia
și m-am atins de-un curcubeu.

De când am învățat să iubesc
tristețile lor mă dor și pe mine,
m-apasă și sufăr de gânduri străine
de parcă-s ale mele și-aș vrea
să am puterea unui mare bine.

De când am învățat să iert
nici nu mai văd greșeli c-am înțeles
că nu sunt toți ca mine,
că vorbele au multe sensuri,
că dragostea-i de multe feluri.

De când am învățat să dansez de una singură
vin oameni să mă țină de mână
să nu mă piardă prin mulțime,
îmi fac loc lângă ei sub umbrelă
și nu mă întreabă nici cine sunt.

De când am învățat să tac
ascult povești pe care nimeni nu le-ar crede;
mă regăsesc în fiecare dintre ele
și le notez în cartea vieții mele
cu lacrimi și-un surâs plin de speranță.

De când am învățat să nu aștept nimic
am început să mă ofer cu totul
căci parcă tot mai mult mai am de oferit
și ce primesc în schimb
e mai mult decât aș fi cerut vreodată.

De când am învățat că sunt fericită
nu știu să mai fiu altcumva,
nu pierd nici o secundă din zi departe de mine
și-mbrățisez cu drag oricare
sentiment mi-ar urmări simțirea.

De când am învățat să am curaj
nu-mi pasă cine-și bate joc când spun ce simt
sau câte pierd când zic tot ce gândesc
căci nu mi-e rușine de cine-am fost sau sunt
știu doar cum îmi doresc ca să fiu.

De când am învățat să pierd mi-am câștigat libertatea
și-am înțeles că nu-s stăpână pe viața nimănui
că nici măcar pe-a mea n-o pot conduce bine,
și-am început să tratez orice cuvânt sau gest
orice moment sau om de parcă ar fi ultimul pe care-l aflu.

De când am învățat să aștept am priceput
că toate au un rost și mai nimic nu are loc
atunci când îmi doresc dar că îmi folosește chiar mie
pentru că lucrurile vin mai frumos de la sine
atunci când mă aștept mai puțin.

De când am învățat să iubesc
nu am făcut-o ca să mă iubească cineva în schimb,
nici că-mi visez numele pe vreo statuie
sau să mă țină minte careva
dar fiindcă nu știu cum altfel să trăiesc.

Anunțuri

~ de Rea Sheesha pe 11/10/2012.

6 răspunsuri to “De când am învățat să trăiesc”

  1. grozav,emotionant…!

  2. Tare frumos. Hai că e bine 😀 Keep walking !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Umbra gandurilor mele

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Sharing moments of happiness!

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: