scrisori neexpediate (I)

Dragă parte din sufletul meu,

Iată-mă stând aici, departe de tine. Oarecum departe, fiindcă toți facem parte dintr-un singur spațiu( și după spusele lui Einstein spațiul și timpul sunt inseparabile, deci, nu doar că mă aflu lângă tine, dar mă aflu lângă tine ACUM ) și din cauza asta poate nici nu-mi fac griji (desigur, atunci când reușesc să nu-mi fac griji). Și scriu de parcă chiar ai să citești vreodată toate lucrurile astea. De parcă le-ai crede cu adevărat dacă le-ai citi. Și scriu fiindcă nu toate se pot spune. Nu înțeleg nici eu de ce. Probabil sentimentele care sunt prea adânci nu-și găsesc la suprafață cuvinte, de aceea ele se potrivesc doar adâncurilor.

Mă întreb dacă, până azi, am atins și eu viața cuiva cum ai făcut tu în cazul meu. Mă întreb cum, într-o atingere atât de fină ai reușit să aduni atât de multă putere încât să cutremuri din temelii o viață. E drept că viața mea n-a fost zidită pe vreun teren sigur. Mai degrabă pe unul alunecos căci nu am știut prea bine niciodată încotro mă îndrept. Nu știu nici acum. Dar acum ai apărut tu. Tu cu tot ceea ce ești. E de neînțeles ce poate face dragostea din oameni. Cum îi dărâmă și îi zidește din nou, cu atenție, cu migală și cu speranță. Cum remodelează sufletul omului precum o plastilină. Și cât de minunat e să te lași în mâinile unui meșter priceput!

Mă întreb de ce, citind atâtea gânduri ale oamenilor care scriu la fel ca și mine ( sau eu la fel ca și ei) prefer să scriu aceste rânduri în loc să-ți vorbesc. Vezi, poate problema noastră, a oamenilor de astăzi e lipsa credinței. A credinței în lucruri bune, a credinței în cuvântul celuilalt, într-un final fericit, în frumusețea unei zile însorite, în prezentul așa cum este el. E de înțeles fiindcă viața nu prea ne îngăduie să fim optimiști, cu siguranță și de teamă de a nu cădea în patetism. Chiar și așa, nu văd nimic rău în ceva ce nu e rău întrebuințat, după cum am găsit scris de câtre Sf. Maxim Mărturisitorul : „Nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua lor întrebuințare care vine din negrija minții de a cultiva cele firești.” Îmi place ideea asta, însă e greu să te potrivești sufletește cu cele firești. E firesc acum să fi acolo și eu aici. E firesc să treacă atât de greu timpul când ești nelipsit din mintea mea. E firesc să-mi fie atât de dor de tine, încât să tac, să închid ochii și să îți zâmbesc cu credința că gândul meu ar putea ajunge la tine.

De fapt, sunt sigură că ajunge, nu știu exact să explic de ce pentru că nu totul poate fi explicat pe lumea asta și nici nu cred că trebuie să fie. Dar simt asta ca pe un lucru mai presus de mine. Nu ca pe ceva ce mi-ar plăcea să fie, ci ca pe ceva ce se întâmplă independent de mine sau de tine. Acolo, undeva deasupra de noi doi, de vorbele noastre, greșelile noastre, tăcerile noastre și tot ce am adunat în noi împreună, Cineva ne zâmbește amândurora în același timp și cumva, în zâmbetul acela, gândurile noastre se ciocnesc cu blândețe și bucurie una de alta până ce devin unul singur. Deci, vezi, suntem și un singur gând până la urmă, un gând care, odată unit, rămâne acolo, plutind deasupra, fără să știm măcar. Gândul tău către mine e același cu gândul meu către tine și invers.

Se poate tocmai din acest motiv să nu existe cuvinte care să poată exprima ceea ce trăim pe dinăuntru. Cuvintele o dată spuse materializează într-un fel gândul, devin sunete care formează un mesaj. Mesaj care transmite ceva către altcineva. Un mesaj gol, sticlos, umplut de cantitate, dar lipsit de calitatea gândului pe care încearcă să-l descrie.
„E prea puțin ce pot mărturisi
Dacă-ai fugi și nu te-aș mai găsi
Dar ca să afli totul nu e greu,
Ascultă-mă cu sufletul mereu”

Spune poetul George Țârnea în Reflex 110.

Curios, că iubirea ne transformă pe toți în mari poeți. Sau, cel puțin asta ar trebui să facă o iubire mai presus de plăcerea ascunsă în câteva minute de amor. Pentru că iubirea aceasta, ne scoate cumva din cotidian, din obiceiurile trupului, din plictiseala zilelor noastre numărate și ne înalță în adevăr, în simplitate și în lumină. Ne îndreptățește să credem că suntem mai mult decât carne și oase, că suntem și altceva decât ceea ce putem vedea cu ochiul liber. Și știm prea bine de câte ori ne înșeală privirea, la fel cunoaștem faptul că dacă nu vedem ceva, nu înseamnă că acel lucru nu există.

De aceea, bine spunea Octavian Paler că ” cine iubește și este iubit, nu va mai fi niciodată același om ca și înainte.” Și cred asta pentru că, uite, drept dovadă doar fiindcă mi-e dor de tine de simt că în fiecare secundă ceva din mine se sparge în miliarde de cioburi pentru ca, în aceeași secundă acel ceva să se refacă intact la loc ( sună imposibil, dar nu e vina mea că iubirea are de-a face cu lucruri imposibile ) câte idei frumoase mi-au trecut prin minte și am ajuns să le scriu aici!

Și-ți mulțumesc, din nou, în gând și în scris și cum voi mai găsi posibil, că exiști. Iar fiindcă am aflat de existența ta, Îi mulțumesc lui Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla, cu noi sau fără noi, mai departe.

20130416-165531.jpg

~ de Rea Sheesha pe 04/16/2013.

2 Răspunsuri to “scrisori neexpediate (I)”

  1. Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii "Gării pentru doi".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: