Despre copii, prietenii, oameni și nevoi

Oamenii sunt așa cum sunt. Dragostea și prietenia nu sunt datorii sau obligații. Nu faci nimic din obligație, ci pentru că simți și faci de drag. Nu ai nevoie să demonstrezi nimănui nimic. Cine vrea să te iubească, te iubește pur și simplu. Cine te suportă, te suportă așa cum ești. Cine poate să fie lângă tine, e.

Nici pe mine nu mă întreabă nimeni ce mai fac. Dar nici nu am nevoie să mă întrebe. Ce pot să răspund? Nimeni nu îți înțelege gândurile, dorul, stările, durerile dar majoritatea vrea să le știe.

Fiecare are problemele lui. Azi e bine. Mâine nu mai e. Singuri trecem prin toate. Așa că eu, dacă am nevoie de cineva, stau singură până îmi trece. Și ies între oameni atunci când nu am nevoie de nimic din partea lor. Așa nu le cer nimic. Și tot așa, nici nu primesc nimic din partea lor.

Nu am nimic de demonstrat. Viața mea e așa cum e și dacă eu sunt mulțumită cu ea, atunci, pentru mine e bună. Iar eu sunt așa cum sunt. Azi poate îmi pasă, mâine poate îmi pasă…dar la un moment dat obosesc. Și pentru o perioadă nu-mi mai pasă. Nu mai stau să mă întreb nici ce vor alții de la mine. Nici ce i-ar face fericiți. Nici cum aș putea să fac să mă înțeleagă cineva.

Și, în timpul ăsta, îmi pasă doar de mine. De liniștea mea, de visele mele; citesc o carte bună, fac curat prin casă și mă pun să dorm. Nu mă plâng că nu mă consolează nimeni. Nu mă plâng că nu plânge nimeni cu mine. Nu mă plâng că am 27 de ani, că nu lucrez și că n-am pe nimeni în viața mea. Cel puțin, pentru o perioadă reușesc să nu mă plâng de nimeni și de nimic și să fiu mulțumită de ziua de azi și atât. Iar dacă sunt mulțumită, sunt și liniștită.

Și n-am nevoie de altceva decât de liniște. N-am nevoie să lupt pentru nimic, să mă ridic la așteptările nimănui. Cine vrea să mă creadă, mă crede. Cine nu, nu. Cine mă place, mă place. Cine nu, nu.
Nici eu nu plac pe toată lumea. Îmi plac oamenii atunci când nu stau prea mult în preajma lor. Când stau prea mult, încep să cred că gândurile lor sunt și gândurile mele. Și nu sunt.

Eu nu am prieteni. Am câțiva oameni de care mi-e drag să-i am în jur atunci când nu simt nevoia să fiu singură. Oameni care mă lasă în pace. Oameni care își văd de treaba lor. Oameni care nu mă înțeleg, dar mă acceptă. Și care, din când în când, mă ajută atunci când am nevoie. Dacă au chef și simt să facă asta. Dacă nu, nu. E dreptul lor să nu simtă nimic. E dreptul meu să nu-mi pese tot timpul de ei.

Nu aștept ca cineva să mă iubească înapoi. Nu aștept să fie ca și mine, să reacționeze la fel, să gândească la fel sau să-mi răspundă. Nu aștept ca cineva să fie lângă mine. Pot să mănânc singură, pot să dorm singură, să mă plimb singură și să mă bucur de viață singură. Pot să fac orice de una singură…

…mai puțin copii. Pentru copii, recunosc, voi avea nevoie de cineva. Cineva care să fie lângă mine. Să pot să-i spun orice și să mă vrea aproape. O persoană care mă poate accepta așa cum sunt. Care mă va cunoaște în cele mai proaste zile și în cele mai bune. Care, fără să trebuiască să-i demonstrez ceva, mă va face să vreau să fiu un om mai bun în fiecare zi.

Acea persoană care să îmbătrânească deodată cu mine. De care să mă sprijin pe stradă. Care să-mi ceară noaptea un pahar cu apă și să-mi fie atât de drag încât să uit că și mie mi-e sete; să nu-mi pese că mă dor toate oasele dacă mă ridic și merg până în bucătărie, ținându-mă de toți pereții casei. Acea persoană pe care, s-o iubesc atât de mult, încât să-mi doresc (la fel cum spune bunică-mea despre bunică-miu) să mor măcar cu o oră înaintea ei, fiindcă știu că n-aș putea trăi fără ea. Și mai ales acea persoană care să mă lase s-o iubesc atât de mult încât să-și dorească copii cu mine.

Căci copii nu-i faci de dragul copiilor. Faci copii pentru că iubești pe cineva. Pentru că iubești viața. Pentru că e tot ce poți lăsa mai bun în urma ta, pe lumea asta. Nu faci copii la nimereală, sau cel puțin nu ar trebui să fie așa. Copii sunt sfinți. Îi faci ca să fii lângă ei. Îi faci ca să aibă și mamă și tată. Îi faci pentru că îi vezi în ochii celui pe care-l iubești, dinainte ca ei să se nască…

Până atunci, nu am nevoie nici de bărbați în jur care să mă facă să mă simt frumoasă. Pentru că știu că nu sunt(Sunt fete mult mai frumoase). N-am nevoie de prieteni cu care să ies, care să mă sune, care să mă consoleze, cărora să le tot povestesc aceleași lucruri care, pentru ei nu înseamnă nimic. N-am nevoie nici de relații cu persoane care mă fac să mă simt în plus în viața lor.

N-am nevoie decât de mine. De viață. Și de sănătatea pe care mi-o doresc așa cum o doresc tuturor persoanelor de care nu am nevoie ca să mă bucur de viața pe care o am.

N-am nevoie de nimic ce nu vine din suflet, pentru că eu am renunțat să mai fac ceea ce nu simt.

20130827-211716.jpg

Anunțuri

~ de Rea Sheesha pe 08/27/2013.

10 Răspunsuri to “Despre copii, prietenii, oameni și nevoi”

  1. Ma incanti, ca de obicei, cu notitele tale din si in suflet. Imbratisari! Altesse

  2. Iertare pentru curajul de a aparea si eu ca ‘’musca la arat’’ si de a-ti lasa un mesaj. Promit ca nu mai fac.

    Sincer am avut o tresarire cand am citit postarea ta. De ce? Pentru ca in micul meu cerc de cunoscuti, prieteni si familie, am cateva cunostinte feminine exact in situatia descrisa.

    Gasesc ca pe undeva e trist, si nu pot sa inteleg cum astfel de fete frumoase, atat la chip cat si la suflet, inteligente, sensibile nu pot fi gasite de sufletele lor pereche?

    Este un mister pe care inca nu am reusit sa-l descifrez.

    Simt in mod inexplicabil o stare de discomfort, nemultumire, durere si chiar de regret, atunci cand ma gandesc la situatia lor.

    Stiu ca nu e corect ceea ce simt dar totusi astea sunt senzatiile si sentimentele mele, nu pot sa explic de ce.

    Din cauza aceasta m-au marcat gandurile tale asternute atat de minunat pe pagina ta.

    Gasesc deja ca sunt prea multe suflete in situatia asta. E bine, e rau? Nu stiu, pot doar sa intuiesc.

    Si pentru ca nu sunt prea abil in mestesugul cuvintelor in incheiere un link catre o melodie care sper sa-ti placa :

    The Cranberries – Promises (https://www.youtube.com/watch?v=WPLfSr00XXs)

    You better believe I’m coming
    You better believe what I say
    You better hold on to your promises
    Because you bet
    you’ll get
    what you
    deserve

    She’s going to leave him over
    She’s gonna take her love away
    So much for your eternal vows
    It does not matter anyway

    • Nu este trist decat daca persoanele in cauza se simt triste din cauza asta. Eu nu ma simt trista. M-am simtit pana in momentul in care am inteles ca toate vin la timpul lor si lucrurile astea nu le poti forta. Vin atunci cand vin sau poate nici nu vin niciodata. Viata poate fi la fel de frumoasa.

      Mie imi pare trist atunci cand oamenii se tem de singuratate si fac prostii din cauza asta. Anturaje, droguri, relatii nepotrivite etc etc. Toate astea au loc pt ca oamenii vor sa fuga de singuratate, de gandurile lor si uneori, de ceea ce cred ei ca le lipsesc. Nu lipseste nimanui nimic. Faptul ca eu scriu acum dintr-un pat de 2 persoane in care ma aflu singura, nu e deloc trist. Trist ar fi fost sa fi fost langa mine o persoana nepotrivita.

      Singuratatea nu e un lucru de care trebuie sa fugi, nu e de compatimit. E locul unde te regasesti, te cunosti, te intelegi, stai de vorba cu tine insuti. Sau cel putin, eu spun asta pt ca toata viata am fost asa. Chiar si atunci cand am avut relatii. Am simtit nevoia sa fiu si singura.

      Si chiar asa e. Avem nevoie de noi in primul rand, ca mai apoi sa putem fi cu altcineva fara sa ne pierdem in personalitatea celuilalt 🙂

      Noapte buna! Multumesc. Dar nu sunt trista. Sunt mai fericita probabil ca niciodata ( eventual in copilarie pot spune ca am fost mai fericita pt ca nu eram constienta de nimic). Dar acum sunt constienta de tot mai multe lucruri care ma fac sa apreciez fiecare clipa asa cum e.

  3. Reblogged this on My life as Ioana.

  4. Foarte frumos blog-ul.

  5. foarte frumos! Ma regasesc in fiecare cuvant! Continua sa scrii, eu te voi citi mereu! Promit! Ma inspiri,parca ma sfatuiesti in acelasi timp! Mersi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Iuditha's

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Confesiuni

Ruxandra Ionita - Blog

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: