Eu cred. Și cred până mor!

Nu îmi pasă câți oameni m-au mințit până acum și câți vor mai face asta! Nu-mi pasă câți oameni sunt de câcat ( îmi place cum sună mai mult decât „căcat”, deși tot aia e ), câți prieteni nu mai sunt prieteni, câți iubiți m-au înșelat, câte vorbe au fost spuse pentru a obține ceva!

N-am să încetez niciodată să cred în oameni. N-am să spun niciodată că toți sunt la fel. N-am să mă feresc să vorbesc nimănui de teamă că mă pot înțelege greșit. Asta sunt. Eu spun și asum.

Am fost și eu prietenă de câcat pentru careva. Am spus vorbe pe care nu le-am gândit și am făcut lucruri cărora nici azi nu le găsesc vreun motiv.

Am înșelat și am spus. Am plecat și am spus. Am greșit și am spus. Nu am nici o imagine de păstrat în fața nimănui. Nu sunt prietena ideală, iubita ideală, fiica ideală și nici măcar vecina ideală. Pentru că idealul nu există decât în mintea noastră. Iar eu sunt om, și mai grav de atât, sunt femeie.

Așadar, dacă mă întrebați cum de pot să-mi păstrez încrederea în oameni și mai ales în bărbați, e pentru că refuz să las experiența sau statistica să-mi limiteze gândirea despre oameni.

Există bărbați care nu înșeală. Există femei mulțumite cu bărbatul lor. Există bărbați care și-au ales cu sufletul (nu cu mintea ) nevasta, așa încât n-au nevoie de amante și filme cu Don Juan ca să se simtă bărbați acasă. Există și femei care fac orice pentru bărbatul lor care e lângă ele. Există cupluri care se iubesc, se înțeleg și în pat și nu dau doi bani că alții nu cred în iubire. Pentru că ei o trăiesc.

Oamenii care știu să-și trăiască iubirea se plimbă de mână pe stradă. Își zâmbesc când nimeni nu se uită. Nu se suspectează de lucuri pe care nu le fac. Nu se înjură pentru că vorbele spuse unuia îl dor și pe celălalt. Ei se ceartă. Își spun ce au pe suflet, nu tac și se răzbună pe ascuns apoi apar a doua zi cu moacă de „învingători” și cu gândul că „te-am făcut”.

Fiindcă în viață nimeni nu face pe nimeni. Minți că n-ai făcut ceva? Te minți singur, tu știi că ești vinovat. Înșeli pentru că ești prea laș să spui pe față că nu mai vrei, că îți lipsește ceva sau că ai pe altcineva? Te înșeli singur crezând că ești victima sorții sau nu vrei să rănești pe nimeni. Spui cuvinte doar ca să te folosești de ceilalți și crezi că ești deștept? Ești un prost care nu apreciază ceea ce alții au să-ți ofere și poate că nici n-ar trebui să te prefaci ca să primești ceea ce ai nevoie.

În toate te prostești singur. Și toate tâmpeniile astea care ți se pare că te fac mai deștept, nu te fac decât laș și om de nimic. Și rând pe rând, toate ți se întorc, pentru că viața te răsplătește cu aceeași monedă. Și nu rămâne datoare niciodată.

Nu e vina mea că am încredere în oameni. E vina lor că mint și nu recunosc ceea ce sunt. Eu sunt ce sunt și nu pot decât să îmi asum viața mea. Nu pot privi oamenii în ochi știind că ei mă cred mai bună decât sunt. Chiar dacă pierd orice respect, orice sentiment, orice vorbă bună din partea lor. Nu mă pot minți singură și nu caut să mint în legătură cu ceea ce sunt. Că spun ceva și ceilalți interpretează altceva, deja nu mai ține de mine. Eu știu că trebuie să spun.

Dar adevărul îl vor prea puțini. Oamenii vor să-i minți. Să-i lași să creadă că ești aproape perfect pentru ca să te poată iubi. Puțini oameni pot să te mai iubească atunci când le arăți cine ești. De aceea,
majoritatea își acuză oamenii din jur de faptul că s-au schimbat, nu mai sunt cum au fost sau că sunt străini.

Nu. Sunt oameni care îți arată cine sunt, dar tu refuzi să-i vezi. Pentru că unii vor să vadă doar ce e rău în ceilalți iar alții doar ce e bun. Puțini își amintesc că ieri ai făcut ceva bun, dacă azi faci ceva greșit. Chiar dacă uneori, te mai ajută și ei ca să faci prostia.

Dar nu, nu mulți vor recunoaște. Cei mulți dau vina pe ceilalți și sunt primii care ar arunca piatra. Tocmai cei, cu toate porcăriile în cap și în viața lor, se găsesc să arunce primii piatra. Probabil că așa își imaginează că se ridică deasupra celorlalți cu ceva, atât timp cât ceilalți nu știu cine sunt ei cu adevărat.

Nu se ridică nimeni deasupra nimănui. Nici cel vinovat, nici cel care aruncă cu piatra pentru că toți sunt la fel de vinovați. Dar unii își asumă și devin responsabili, în timp ce ceilalți sunt doar ipocriți și incapabili să se suporte pe ei înșiși așa cum sunt. De aceea își creează tot felul de imagini dinastea ba de victimă, ba de model demn de urmat, ba de om care nu încalcă nici o regulă și respectă programe rigide. Nu pot suporta ideea că sunt ca toți ceilalți. Nu pot suporta ideea că nu sunt perfecți. Nu pot suporta ideea că nu sunt mai buni decât toți ceilalți pe care îi judecă și acuză.

Iar adevărul e că suntem și răi și buni. Uneori mai buni, alteori mai răi. Ne străduim ( sau nu ) să fim mai buni, dar nu întotdeauna reușim. Am vrea să fim altfel, am vrea să nu fi făcut greșelile din trecut, am vrea să reparăm multe la noi. Dar suntem în construcție mereu. Iar trecutul nu poate fi schimbat. Tot ce putem face e să învățăm din greșeli și să mergem mai departe…

Dar să mergem mai departe cu mai multă încredere, cu mai multă dragoste, cu mai mult curaj, cu capul sus și cu inima împăcată. Pentru că dacă nu facem asta, înseamnă că nu am învățat nimic și nu ne rămâne decât să regretăm la nesfârșit greșelile…Și să riscăm să le repetăm.

Oamenii au motivele lor să greșească. Uneori o fac cu intenție, alteori din prostie. Indiferent cum ar fi, n-ar trebui nimeni să-și dorească să fie iubit pentru imaginea pe care a creat-o, crezând că e pe placul celorlalți. Așa, nimeni nu te poate iubi pentru ceea ce ești. Iar dacă nu te poate iubi pentru ceea ce ești, nu te poate iubi deloc. Și nu e nici o tragedie atât timp cât ai fost destul de puternic să fii cine ești, vei fii la fel de puternic să pleci unde poți fii iubit așa cum ești. Și până atunci, te poți iubi pe tine însuți pentru că ești în stare să te accepți cu rele și bune. Îți dai seama ca ai fost prost și încerci să te îndrepți. Nu susții că ești deștept atunci când ești prost, nici că ești sfânt atunci când știi bine unde-ai greșit.

Pe mine oamenii nu m-au dezamăgit decât când au mințit. ( Și poate nici atunci, pentru că înțeleg că nu toți oamenii pot fi la fel ). Minciuna e un semn de lașitate. Pot înțelege orice dacă spui. Că nu ai chef, că nu ai timp, că m-ai înșelat, că ai crezut ceva, dar de fapt, e altceva, că nu te interesează, că vrei altceva, că nu ai bani, că nu ai nervi, că ți-e lene sau pur și simplu, nu-ți place fața mea. ORICE. Nu pentru că aș fi eu supertare și megadeșteaptă, ci pentru că înțeleg că ești om. Ești alt om decât mine. Și ai dreptul să faci ce vor mușchii tăi cu viața ta.

Spre final, spun doar că mi se rupe de minciunile tuturor, de tot ce îmi ascund sau se feresc să aflu. Eu cred în oameni și n-am să las niciunul ( oricât de tare în mârlănie și vrăjeală ar fi ) să mă facă să-mi pierd încrederea în tot ceea ce e frumos pe lumea asta.

Cred în iubire. Cred în familie fără bătăi, amanți, scandaluri și secrete. Cred în liniștea de acasă. Cred în relații sincere, în care cei implicați se iubesc așa cum sunt și fac tot posibilul să nu se rănească unul pe celălalt. Cred în povești care încep frumos și se termină cu morminte alăturate. Cred în respect, în sinceritate și mai ales, în oamenii care spun ce vor de la tine și știu ce vor de la viață.

20130828-031229.jpg

~ de Rea Sheesha pe 08/28/2013.

3 Răspunsuri to “Eu cred. Și cred până mor!”

  1. Si eu voi crede pana mor chiar daca nu mi a fost usor.Am crezut de la inceputul,inceputului, vietii mele pe pamant si asa am sa raman.o credula.Cred, pentru ca -mi pasa si pentru ca stiu sa iubesc.Cine nu crede,nu poate spune acelasi lucru.

  2. cred in iubire ,da cred in iubire pana la moarte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: