Suntem ceea ce alegem să fim!

20140313-010544.jpg

Nu suntem ceea ce experiențele, eșecurile, părinții, dezamăgirile, întâmplările, viața, poziția socială, anturajul sau soarta a făcut din noi. Suntem ceea ce alegem să fim. Ceea ce alegem în fiecare minut, de la gândurile pe care le avem și până la cele mai neînsemnate fapte ne apropie sau ne îndepărtează de ceea ce ne dorim atât de mult să devenim.

Găsim liniște atunci când alegerile noastre sunt conforme cu ceea ce suntem. Iar când realizăm puterea care stă în alegerile noastre, nu mai alegem decât lucrurile care ne bucură. Nu mai stăm în locuri care nu ne plac, nu mai vorbim cu oamenii cu care n-avem de vorbit, nu mai dăm explicații despre ceea ce suntem. Nu ne mai simțim obligați decât să onorăm ceea ce suntem.

Ne schimbăm doar atunci când înțelegem singuri, nu fiindcă ne sfătuiesc alții. Și mulți zic: „Cum adică să mă schimb? Mă schimb ca să mă regăsesc? Mă regăsesc ca să mă schimb?” Și pentru mulți pare complicată treaba. Dar e simplu: atunci când conștientizezi că mergi în direcția greșită faci primul pas către tine.

Și cum conștientizezi că mergi în direcția greșită? Păi, nu ți-e bine, nu ești liniștit, nu ești mulțumit de tine, faci alegeri care te enervează și se contrazic cu ceea ce spui. Te resemnezi cu idei de genul „măcar nu sunt singur”, „nici alții nu-s mai fericiți că am văzut eu”, „și pe mine m-au mințit alții”, „de mine cui îi pare rău”, „nu mă pot schimba, ăsta sunt” etc. Toate astea sunt scuze create de mintea ta prea comodă. Mintea ta e singura care te poate înșela. Tocmai de asta oamenii greșesc și, raportat la tine crezi că te înșeală, te mint, te manipulează.

Însă, oamenii greșesc doar atunci când se lasă înșelați de propria lor minte. Când nu știu cine sunt cu adevărat. Când nu se respectă pe sine. Când nu se iubesc îndeajuns și nu consideră că ar merita să fie iubiți. Când toate astea se întâmplă, oamenii devin niște ființe superficiale, incapabile să înțeleagă că singuri își fac rău. Tratează lumea așa cum se tratează pe ei înșiși și nu-și asumă responsabilitatea pentru ceea ce fac și ce sunt. Se tem. Se tem de lume, de oameni, de prieteni, de neveste, de bărbați, de viață, de iubire și mai ales de ei înșiși. Pentru că au impresia, în neștiința lor, că lucrurile nu pot merge decât înspre rău sau că nu pot schimba nimic și sunt nevoiți să trăiască așa, fiindcă mai mult nu se poate.

Așadar, n-au încredere în ei crezând că nu pot mai bine de-atât. N-au încredere în viață crezând că nu pot mai bine de-atât. N-au încredere în nimic și în nimeni fiindcă se cred victimele împrejurărilor. Probabil că mintea lor refuză libertatea pentru că asta ar presupune să fie responsabili. Și cine vrea să afle că e singurul responsabil pentru viața pe care o duce??

Pentru mulți, libertatea, astăzi, înseamnă „fac ce vreau”, „nu dau explicații nimănui”, „beau cât vreau, mă culc cu cine vreau”, „trăiesc cum vreau” etc. Și până aici e ok. Fiecare trăiește atât cât înțelege din viața asta. Unii mai mult, alții mai puțin. Problema apare în partea consecințelor ce rezultă din libertatea asta. Aici nimeni nu mai rânjește șmecherește. Aici toți vin cu motive care mai de care. Aici toți au impresia că motivele lor sunt bineîntemeiate și că astea le-ar legaliza faptele mai mult sau mai puțin morale. Aici nu mai sunt „șefi” pe viața lor, sunt victime ale împrejurărilor. Aici nu-și mai recunosc libertatea fiindcă nu le convine.

Suntem ceea ce alegem să fim. Nu suntem ceea ce își doresc părinții noștri să fim. Nu suntem ceea ce ne-a afectat în copilărie. Nu suntem ideile pe care le-am auzit crescând. „Să nu crezi în nimeni, tată, vezi, cum m-a prostit ăsta?”, „Să nu ierți, soro, că uite că ajungi ca mine!”, „Fă-le și tu înapoi!”, „Nu te lăsa, vrei să zică lumea că ești prost?”, „Nu încerca asta că nu e bine, ascultă de la mine!” „Trebuie să faci așa sau așa dacă vrei să fi respectat”, „Trebuie să faci orice pentru bani că fiecare-și vede interesul, nu vezi?”, „Să nu crezi aia, să crezi asta!”

Nu suntem prejudecățile adunate de atâta vreme, transmise de alții ca și cum ar fi ale noastre. Prejudecăți care ne par principii nobile. „Eu nu iert niciodată, că știu eu cum stă treaba”, „Toată viața mea am vrut blondă cu ochi verzi/înalt cu ochi albaștri, ce dacă simt ceva pentru X dacă nu seamănă cu ce vreau eu de la viață, domn’le! Că EU știu ce vreau în viață, nu mă joc!”, „Mi-a zis mie tata că dacă de la început nu e cum vreau eu, n-o să fie niciodată” și tot așa ne însușim niște idei care nu ne aparțin. Ideile pe care ( dacă avem norocul să ne întrebăm vreodată ce rost au ), de multe ori, le găsim fără nici o susținere logică.

Cam pe cum se transmit superstițiile de la o generație la alta, doar că au un impact mult mai puternic asupra vieții noastre și sunt mult mai subtile ca să le depistăm. Măcar în legătură cu superstițiile vedem mai clar unele nepotriviri. „De ce să moară cineva dacă cântă cucuveaua?” „Că așa se zice!” Na, explicația asta! Ani de zile, fiind copil, la bunici auzeam cucuveaua cântând și până ce adormeam ( cu hipertensiune! ) mă gândeam care o să moară dintre ei că erau de pe atunci destul de bătrâni.

Nu suntem nici sfaturile pe care ni le dau prietenii crezând că ne fac un bine. Cel mai mare bine care poți să-l faci unui prieten este să-l lași în pace atunci când e confuz. Calea care îl va mulțumi într-un final, o poate găsi doar singur. Altfel, s-ar putea să-i faci mai mult rău. Doar singuri aflăm ce e bine pentru noi.
Ceilalți doar ne derutează. Fiindcă fiecare vorbește din ceea ce înțelege el din experiențele lui, mai bune mai rele, la care se adaugă frustrări, limitări și alte supărări care n-au nici o legătură cu situația celui sfătuit.

Nu suntem nici amăgiri, nici greșeli, nici eșecuri. Nu suntem definiți de ceea ce am făcut. Am făcut atât cât am priceput la momentul respectiv, pe când nu eram conștienți ce mult înseamnă să alegi în conformitate cu ceea ce ești. Cu sufletul tău. Asta nu înseamnă că nu suntem responsabili de trecutul nostru „inconștient”, că „așa a fost să fie”, că „eram posedat” sau mai știu eu ce aberații. Înseamnă doar, că putem fi mai mult decât am fost dacă vrem cu adevărat și alegem asta.

Nu suntem nici durerile pe care o experiență sau alta le-a provocat în noi. Nu suntem suferințele trase din cauza părinților care nu se înțelegeau. Nu suntem neîncrederea adunată în urma divorțului dintre ei. Nu suntem urmările neatenției de care am avut parte în copilărie. Nu suntem trauma provocată de un tată bețivan și neîncrezător în viață, cum nu suntem nici rezultatul minciunilor sau nepăsării mamei. Nu suntem efectul atmosferei în care am crescut în familie! Asta înseamnă că avem puterea să facem să fie la noi în familie ALTFEL. Dacă alegem asta, binențeles.

Și pentru ce e bun trecutul dacă nu ca să înveți ceva din el? Cum îți dai seama că ai învățat ceva bun din el? Nu-l mai repeți. Cum îți dai seama că n-ai învățat nimic? Răsplătești pe toți ceilalți pentru răul pe care singur ți l-ai făcut.

Și cercul vicios continuă. Tu te plângi de alții, dar stai printre ei. Te plângi de mincinoși, dar minți. Te plângi de cei care înșeală, dar înșeli. Te plângi că ești uitat, dar uiți. Te plângi că ai merita iertare, dar nu ierți. Te plângi de gândirea altora, dar pe a ta n-o pui la îndoială niciodată. Împotriva altora, cu gânduri ostile, cu conspirații idioate și cu comportament „ușor” paranoic, întrebându-te ( pe bună dreptate, nu? ), din ce în ce mai rar, de ce alții pot fi fericiți iar tu nu!

Pentru că suntem ceea ce alegem să fim!

20140313-010554.jpg

~ de Rea Sheesha pe 03/12/2014.

9 Răspunsuri to “Suntem ceea ce alegem să fim!”

  1. Remarcabil text!
    Mulţumesc!

  2. da,foarte adevarat si corect spus.felicitari!

  3. Superb, m a trezit la realitate, o sa citesc asta zilnic pana mi se impregneaza pe creer, bravo !

  4. Frumoase cuvinte..

  5. toate cuvintele sunt frumoase ,spuse din suflet si adevarate

  6. nu ma mai satur sa tot ciresc

  7. nu ma mai satur sa tot citesc

  8. Mda,cam pe acolo,insa fara citeva completari de orientare précis directionate,ramine doar teorie pentru majoritatea si adevarat,extrem de adevarat pentru cativa,doar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: