Azi e una din acele zile…

Singura modalitate de a scăpa de mine însumi e să scriu. Îmi vine să scriu atunci când simt că toate-mi stau în gât, deși îmi par inutile gândurile mele. Nu-mi folosesc nici mie, nici altora. E doar una dintre acele zile în care sunt supărată pe mine că nu mai funcționez ca înainte. Înainte să…nu știu…Poate înainte să mă obișnuiesc atât de mult cu mine încât să nu-mi mai trebuiască nimic. Înainte să-mi recunosc unele lucruri de care am fost conștientă mai tot timpul. Înainte să devin împăcată. Și parcă tot mai fricoasă. Sau cel puțin, azi e una din acele zile în care mi-e așa de bine încât mă tem de ziua de mâine. Mi-e bine fără rost, căci nu s-a întâmplat nimic deosebit. În general, bucuriile și tristețile mele sunt fără rost, fără un motiv real. Ele doar apar și dispar în funcție de ceea ce simt. Sau cred că simt.

Azi e una din acele zile în care îmi apăr libertatea de a fi singură, cu toate că, tot azi, urăsc singurătatea. Aceeași singurătate. Dar oamenii nu-mi folosesc la nimic. Din cauza lor, mă simt singură. Pentru că am impresia că ar trebui să fie lângă mine. Deși, nu-i vreau în preajma mea și n-am nevoie de ei. Ce să fac cu ei? Toți pleacă. Cu cei mai apropiați parcă vorbesc în limbi străine. Îi simt că nu mă înțeleg și văd cum mă privesc. Nu că aș fi vreun geniu neînțeles. Eu chiar încerc să explic părți din mine. Părțile pe care reușesc să le deslușesc. Dar când e vorba de trăiri interioare, nu există căi de comunicare cu ceilalți.

Nu știu ce îmi îngreunează de fapt zilele, la fel nu știu nici ce la face să fie atât de strălucitoare. Probabil ceea ce gândesc eu despre mine în aceste zile. Azi totul mi se pare inutil. Absurd, gol, surd. Azi, găsesc adevăr și sens numai în ochii nepotului meu de 6 luni. El sigur știe ceva ce eu am uitat demult. Uneori, cred că vorbesc aceeași limbă din privirea lui. Azi, numai ‘cuvintele’ lui mă salvează de mine. Căci azi, e una din acele zile în care mă tem de ceea ce nu sunt.

20140622-221853.jpg

~ de Rea Sheesha pe 06/22/2014.

4 Răspunsuri to “Azi e una din acele zile…”

  1. E unul din rosturile scrisului.

  2. „the end of the begining”
    Multi am dori sa ne intoarcem in trecut… nu sa uitam, nu sa visam, ci sa privim din nou prin ochii unui copil ceea ce e frumos, ceea ce pentru noi ar parea sincer si voios, Sa putem privi viata asa cum e ea… sau cum ar trebui sa fie, fara griji, fara tristeti… doar cu iubire.

  3. Avand in vedere ca va fi ultima postare pe blogul tau m’am gandit sa o „traduc” prin versuri… asa cum mi’ai adus aminte ca e bine sa fac…
    Dupa o lunga perioada din viata mea am inceput din nou sa scriu, despre viata, despre sentimente, despre ceea ce ne inconjoara. Ce’i drept am ajuns aici prin pura intamplare, cautand originea unor vorbe scrise pe FB de o persoana falsa, care mi’au redat increderea, care mi’au redat speranta.
    Si in plus… mi’ai dat ceva ce nu cred ca reusea nimeni… si cu timpul poate am sa reusesc prin ceea ce fac sa inspir si eu lumea la randul meu prin visele, sperantele si ceea ce voi incerca sa creez.

    Iti multumesc.
    Cu stima si respect,
    Alexandru B.

    Scrisoare…

    Si te-am gasit,
    Si te-am aflat…
    Traiasca internetul…
    Pacat ca am ajuns cam prea tarziu…
    Si esti acum deja „curtata”.

    Dar cum ai spus si tu…
    Doar timpul va decide,
    Si soarta tuturor…
    De destin tine.
    Ma bucur pentru tine,
    Ca un copil ce n’a crezut
    Ca’si mai primeste jucaria,
    Ca ti-ai regasit iubirea, fericirea…

    Raman acum doar visele
    Ramane doar speranta,
    Ca poate’acolo undeva
    Voi avea si eu viata.

    Ma rog sa nu mai vad pe blog
    Tristete si durere
    Cu aripi tu mereu sa zbori
    Si nimeni sa nu’ncerce
    Prin viata voastra ce’ati pornit
    Nimic sa va dezlege…

    Eu am sa continui sa mai scriu
    Ca tu mi’ai redat aripi
    Prin tot ce’ai scris,
    Prin tot ce ai simtit
    Dar n’am sa mai tiparesc nimic.

    Si dupa cum am spus,
    De nenumarate ori,
    „Iti multumesc”,
    Ca mi’ai redat,
    Speranta’n viata, in vise si sperante…
    Si daca vreodata e sa ne’ntalnim,
    Nu vreau sa te vad suparata,
    Ci fericita si senina,
    Asa cum te jucai pe iarba,
    Cu micul Albert.

  4. Foarte furmos si foarte profund . Desi am numai 12 ani cred ca ai un suflet foarte frumos . Zambeste , viata este frumoasa cu defectele si calitatile ei .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: