Cam cum vad eu prieteniile și tovarasiile astea de azi…

Prietenia, ca și iubirea, vine de la sine. Ori e ori nu e. Nu o poți forța. Să inventezi sentimente acolo unde nu sunt, nu are sens. Te minți singur atunci când te prefaci.

Oamenii au impresia ca prieteni sunt cei care iau parte și alimentează dramele lor personale. Cei care îți dau sfaturi ‘prietenești’ fiindcă ei știu mai bine și au trecut prin asta deja. Cei care beau cu tine când tu nu ai chef să bei. Cei care râd cu tine atunci când situația e de plâns…Na, pentru mine prieteni sunt cei care mă lasă în pace să trăiesc și să gândesc în felul meu. Astfel, am lăsat prieteniile în urmă și-am descoperit că în familia mea am mai mulți prieteni decât știam. Prieteni cu adevărat. Singurii prieteni. Mamă, tată, verișori, nepoți, bunici.

Restul sunt doar oameni care au trecut prin viața mea la un moment dat și dacă n-am păstrat legătura e pentru că nu mă interesează să o fac. Așa cum nu mă interesează nici de cunoștintele care se mai învârt prin jurul meu din când în când și care mă întreabă ce mai fac doar când caută motive de bârfă mai departe. Am încredere în oameni și voi avea mereu. Nu mă feresc să spun ce gândesc și nu spun că mi-e bine când nu mi-e. Nu mă interesează părerile altora și unde ajung mai departe vorbele mele. Nu ascund nimic și nu caut să par nicicum. Învăț și trăiesc cum consider că e mai bine la momentul respectiv.

De fiecare dată când gândesc sau spun lucruri aiurea despre cineva, judecând, mă întreb: „Bă, dar oare eu nu fac la fel? Eu n-am făcut așa?” Și răspunsul vine imediat: „Ba, mă, mai știi atunci?” Întotdeauna mă descopăr în fiecare lucru care mă deranjează la alții. Și eu am mințit, și eu am înșelat, și eu am bârfit, și eu am reacționat ca ceapa etc. Tot ce mă enervează la alții am făcut și eu cândva și încerc să nu mai fac. Unele încă le fac și nu-mi dau seama. Când o să le descopăr, o să mă lupt cu obiceiurile penibile, cu reacțiile de doi bani și cu alte chestii pe care le văd la alții și mă fac să-mi vină să vomit.

Mă regăsesc în toate lucrurile enervante ale celor pe care i-am considerat cândva prieteni și a celor din familie. Culmea, pe cei pe care chiar îi iubesc nu-i consider enervanți, îi pot accepta așa cum sunt. Cei de care mi-e drag nu mă pot despărți și abia aștept să-i revăd. Ceilalți înseamnă tot mai puțin. Mă lasă rece supărările lor, dramele lor și părerile lor despre mine. Și totul se întâmplă natural, pur și simplu…

Să ies la o plimbare sau un suc singură e mult mai plăcut decât cu cineva care se plânge mereu de ceva sau mai cheamă încă 15 cunoscuți la masă că suferă de lipsă de atenție. Să ies singură în oraș a fost de multe ori mai distractiv decât „cu fetele” care se mâncă între ele mai rău ca hienele alea pe Animal Planet.

Există oameni care se plâng mereu, sunt agitați, deprimați, stresați; se contrazic mereu, vorbesc în continuu la telefon; simt nevoia să știe tot despre oricine, te informează despre lucruri care nu te interesează cu toate că știu că nu te interesează; vorbesc mult dar nu spun nimic.

Există oameni care de față cu tine au o anumită părere dar când apare altcineva își schimbă părerea după acea persoană ca să pară „de treabă” iar după îți spune că ăla vorbea prostii. Genul ăla de oameni care au impresia că sunt deștepți fiindcă manipulează și restul sunt proști fiindcă sunt sinceri. Na, ăștia îs falși cât casa și mă indispun. Nu mă interesează motivele lor pentru care fac asta. Pe mine mă indispun, mă dezgustă.

Există oameni care când ești doar tu cu ei sunt simpli, dar când apare cineva pe care vor să impresioneze, își iau niște gesturi de te doare capu’. Își schimbă vocea, brusc devin prietenoși și lingușitori. Cam ca unele specii atunci când e sezonul de împerechiere.

Există oameni care sunt hiperactivi și mereu simt nevoia să facă ceva, să trântească ceva, să vorbească despre nimicuri doar ca să nu fie liniște, să fie ‘distracție’ în jur fiindcă altfel se plictisesc. Na, pe mine mă plictisesc ăștia.

Sunt multe genuri de oameni care nu îmi plac și puține care îmi plac.

De exemplu, îmi plac oamenii simpli. Simpli într-un fel complicat, că nu e ușor să fii om simplu. Cei care au formate concepții despre viață. Cei care nu se schimbă după placul nimănui. Cei cu obiceiuri ciudate și cu fixații diferite. Cei cu reguli mărunte gen felul în care își împătură prosoapele din baie. Cei care te învață chestii practice și sunt atenți la detalii. Cei care au subiecte de discuție din toate domeniile dar nu se cred deținătorii adevărului în nimic. Cei care învață mereu și sunt curioși. Cei care au viața lor proprie și te lasă să ai și tu viața ta.

Oricum, cândva, mai demult, fiind mai tânără :)), credeam că nu contează ce fel de oameni ai în jurul tău. Atunci nici nu conta. Conta să fim cât mai mulți, să cunosc cât mai mulți și uneori, conta să nu fiu singură. Nu mă interesa cu ce gen de oameni stau la masă.

Azi, că văd lucrurile altfel, înțeleg că fiecare are dreptul să fie cum vrea. La fel cum și eu am dreptul să-mi adun în jurul meu, doar oameni care mă fac să mă simt în largul meu. Oameni care îmi plac pentru cum sunt ei, nu pentru alte motive. Pur și simplu…:)

20140808-215335.jpg

~ de Rea Sheesha pe 08/08/2014.

6 Răspunsuri to “Cam cum vad eu prieteniile și tovarasiile astea de azi…”

  1. Bună! Sunt Petrișor Claudiu,un oarecare Claudiu din Târgoviște…Ți-am citit cu mare atenție însemnările și m-am regăsit în trăsăturile morale expuse de tine… Mi-ar face mare plăcere să stăm de vorbă la o cafea aburindă, dacă timpul și spațiul ne permite… De ce? Pentru că suntem doi oameni simpli (deși, e greu să fii simplu, tu ai spus-o…) cu subiecte diverse de discuție…

  2. Pur si simplu, subscriu.

  3. Mi-au placut insemnarile tale ,chiar le-am recitit cu placere si m-am regasit si eu in trasaturile morale expuse de tine…Astept sa mai citesc si alte insemnari pe alte subiecte. Toate cele bune-Catalin din Falticeni

  4. Tot asa ai ramas,perfecto tu nu gresesti niciodata,ai niste idei in tine de te doare capu,tu nu stii sa apreciezi un om,nu stii sa arati ca iti pasa si mai esti si narcisista.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: