Totul are un rost

Azi, mi-am amintit de mine…de cine sunt și ce mă face fericită cu adevărat. Am deschis o bere și m-am uitat pe Facebook-ul unui om pe care l-am iubit și mi-a fost drag. L-am văzut fericit, îndrăgostit și liniștit. Am zâmbit cu bucurie. E un om care m-a făcut să zâmbesc doar gândindu-mă la el, un om care m-a văzut așa cum sunt. Sufletist și sincer – două cuvinte care îmi trec prin minte când îmi amintesc numele lui. A avut mai multe relații. N-au mers, dar acum pare, în sfârșit, fericit.

Apoi m-am gândit la mine. Ce-am făcut în ultimii 3 ani de când m-am îndrăgostit de altcineva. De cineva care credeam că e jumătatea mea. Credeam că va fi omul cu care voi împărți bune și rele. Că s-au dus nopțile mele de singurătate. Că l-am găsit…Nu m-am temut niciodată să renunț la mine când am iubit, așa că n-am putut să-i înțeleg teama de implicare și responsabilitate. Nici până în ziua de azi n-am înțeles ce fel de iubire te lasă singur sau te împinge în brațele altcuiva. 

Aș putea să scriu o carte bună despre tot ce-am simțit în anii ăștia. Sunt sigură că s-ar regăsi mulți în rândurile mele. Am iubit frumos, am iubit cu disperare și dor, cu tristețe și durere…cu vise de copil. Dar n-am putut să mă conving că iubirea înseamnă singurătate și tăcere. N-am putut nicicum. Aș fi vrut. De dragul lui, aș fi vrut să pot să cred că „Fă ce vrei!” înseamnă „Nu pleca!”…Aș fi vrut să ajung să cred că bărbații când iubesc nu au timp să te vadă decât o dată pe lună. Aș fi vrut să ajung să cred că o femeie trebuie să accepte orice atunci când iubește și că fericirea înseamnă să îl primești oricând și în rest, să te descurci singură. Dar n-am putut nicicum. Nu știu dacă inteligența mea m-a împiedicat să cred în toate astea sau faptul că am avut un exemplu viu a ceea ce înseamnă iubire, în părinții mei. Unii ar spune că au fost alte vremuri. Nu cred în vremuri. Cred în oameni care sunt sinceri și sunt capabili să le pese de alții. 

Postare asta nu e tristă, deși o parte din mine este așa. Postarea asta îmi va aminti cândva cum am trecut peste o perioadă grea din viața mea, fără să uit ce mi-am dorit dintotdeauna: o familie. Un bărbat prezent în viața mea. Nu perfect, nu renumit, nu musculos, nu înalt sau slab. Un bărbat care știe ce vrea. 

Nu condamn pe nimeni. Nu am putut iubi pe oricine și nu cred că lucrurile astea se fac cu forța. Dar cred că atunci când îți pasă de cel de lângă tine și-i spui că-l iubești, lucrurile astea se văd în ceea ce faci. Iar ceea ce faci nu-l poate face nefericit. Nu cred că poți sta departe de oamenii pe care-i iubești cu adevărat. Te stingi. Pentru mine legătura cu Dumnezeu a trecut mereu prin oameni, niciodată n-a existat în afara lor. Nu-L văd pe Dumnezeu în nici o biserică cum îl văd între doi oameni care se iubesc sincer și se privesc cu drag…cum Îl văd într-o familie în care există respect…Mă bucură să văd că iubiții se împacă, se căsătoresc, au copii! E ceva special în privirile lor, e ceva frumos și dumnezeiesc. 

În fine, uitându-mă la pozele celui drag, m-am gândit, de ce eu în toată perioada asta am fost așa? De ce m-am resemnat? De ce m-am obișnuit cu răul? De ce am ridicat în slăvi o persoană pentru care nu am existat decât când avea chef? 

Și mi-am răspuns: am încetat să mai caut! M-am oprit unde nu trebuia. M-am oprit undeva unde nu sunt primită. Am rămas pe drumuri, căci n-am fost primită la ușa la care am bătut!(Și-am tot bătut – mai presus de orgoliul meu!). Am uitat cum e să mă pot baza pe cineva, am uitat cum e să adorm cu cineva în brațe, am uitat cum e să mă simt în siguranță. Am uitat multe lucruri frumoase care știu sigur că sunt posibile, pentru că le-am trăit cândva! N-aș fi făcut diferența dacă nu m-ar fi iubit niște oameni frumoși. Am avut 3 relații minunate. Datorită lor, nu pot să cred că ăsta e chipul fericirii. 

Nu sunt eu vinovată, deși m-a făcut să cred asta de multe ori. Nu e nici el. E vorba despre ce mi-a spus mama cândva: „Trebuie să vreți amândoi aceleași lucruri în viață și să vă simțiți bine unul cu celălalt oriunde ați fi.” Poate că ne dorim aceleași lucruri în viață. Dar nu în același timp. Iar eu nu mai pot să stau. Mă irosesc. Știu cine sunt, cum sunt și cât pot să ofer. Și dacă am putut să ofer atâtea gânduri bune, vise și dragoste unui om care nu mi-a oferit decât câteva clipe de atenție… Sunt sigură că voi putea mult mai mult alături de persoana potrivită! 

Această ‘non-relație’ nu însemnat un timp pierdut. Eu am ales. Am descoperit la mine lucruri pe care nu le știam. Am găsit răbdare, putere și blândețe. Am descoperit că nu voi fi niciodată femeia care tace și acceptă orice – nu sunt atât de umilă și nici nu-mi doresc să ajung așa. Am descoperit că am un suflet mare – altfel n-aș fi putut iubi cu atâta drag într-o situație ca asta. Și mi-am întărit convingerea că iubirea îți aduce bucurie. Iar când momentele sunt grele. Te hrănești din momentele de bucurie. Ale mele au fost prea puține, așa că am învățat să mă vindec singură. Cu toate astea, nu-mi doresc să ajung atât de puternică încât să cred că n-am nevoie de nimeni în viața mea. Nu cred că asta e spiritualitatea. Cred în viață cu tot ce are de oferit: bucurii, pierderi, dezamăgiri, surprize, reușite. 

Nu mă mai impresionează distracțiile, prieteniile de o zi, gălăgia.. Să fiu în locuri în care merg toți de dragul mersului. Mă impresionează când oamenii se țin de mână, când vorbesc frumos unul de celălalt și se susțin. Când construiesc împreună. Când au grijă de copii și fac lucruri care contează. Mă impresionează cum să petreci timp cu cei dragi înseamă mai mult decât o noapte în club în preajma unor oameni care oricum nu-ți sunt alături când ți-e greu. Mă impresionează bărbații care nu se lasă prostiți de imaginea unor femei bine machiate și cu fuste scurte. Mă impresionează femeile care nu-și manipulează bărbații. Mă impresionează sinceritatea și aproprierile sincere

Am zis de multe ori că am să plec. Și am rămas. Nu știu de ce. Nu m-a oprit nimeni niciodată. Am rămas pentru că am uitat că merit mai mult. Nu vreau să moară odată cu mine tot ce am de oferit! Trebuie să îmi găsesc bărbatul căruia să-i ofer tot ce am mai bun. N-au nici un folos dacă le țin doar pentru mine toate astea! Așa că plec. Fără resentimente, fără să mai reproșez, fără să mai cerșesc, fără să fi pierdut ceva. Mă îndrept spre ceea ce-mi doresc și mă face fericită. Mă îndrept spre ceea ce Dumnezeu mi-a pus deoparte!❤️🙏👶
   

 

~ de Rea Sheesha pe 07/04/2015.

12 Răspunsuri to “Totul are un rost”

  1. Citesc cu drag articolele tale…sunt alinare pentru sufletul meu,pentru ca am crezut ca doar eu pot gandi astfel si simti atata iubire si suferinta cand sunt tradat! Si ma bucur sa intalnesc un suflet atat de frumos ca al tau aici si citesc cu drag tot ce ai scris din el! Mi-ar face placere sa te cunosc si sa stau de vorba cu tine sa ne impartasim povestile sufletului…Felicitari pentru tot ce faci!

  2. Felicitari pentru modul in care reusesti sa-ti dai voce sentimentelor tale. Iti astupi mintea si lasi ca inima sa vorbeasca. Ei bine draga mea unul din hobbiurile mele sunt miturile, pentru ca ele sunt cel mai mare dusman al adevarului si nu minciuna cum ni s-a dat sa credem. Minciuna este insusi un adevar daca are un sens, dar mitul este acel mizabil ce se naste in mintile oamenilor ca un adevar si numai cu intelepciune poti sa-ti dai seama de marea pacaleala, ca totul era numai un mit. Unul din ele este : „SA SUFERI din iubire” asa ceva nu se poate!!! Este numai un mit….
    relecteaza la acest mit….

    felicitari inca o data pentru ceea ce esti si ceea ce faci.

  3. Ba sā fii convinsa ca asta este cea mai tristā postare a ta. Dacā si tu te-ai razgândit, ai incetat sa mai lupti prin a iubi, nu faci nimic pentru voi doi si te indrepti deja catre altcineva, atunci nu a fost dragoste. Ne-ai amagit si dezamagit😦 Ne-ai facut sa luam notite in suflele noastre degeaba. Cui, ce-i mai foloseste acum? :((

    • E o poveste lungă…Am stat 3 ani langa cineva care n-a avut timp de mine desi stam in acelasi oras…Nu judeca daca nu stii toata povestea. Eu am fost acolo, el nu. Ma indrept catre fericirea mea. O merit din plin 😊

  4. Sufletele am vrut sa spun. Si noapte buna, inger bun sa ai…

    • Indreapta-te. Nimeni nu te poate opri. Iar tot ce ai scris pana acum pica…din plin, dupa cum spui. Nu mai are nicio valoare.
      Noapte buna, Inger bun la drum.

      • Tot ce am scris pana acum e o parte din mine. A avut valoare la un moment dat și va avea întotdeauna. Mulțumesc. Nu ma simt înger. Îmi place să fiu om. 😊🙏

  5. N-a fost un compliment. A fost o urare. Inger bun la drum sa ai…la drumul pe care ai pornit.

  6. ce pot sa spun ,foarte frumos,
    multumesc ptr acest blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: