Poezii nemuritoare

20130412-204643.jpg

O lacrimă – Octavian Goga

De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare…

20130410-221926.jpg

Nu tăia din cruce – Costache Ioanid

Pe-o lespede rece, din greu răsuflând,
Cu umbre ciudate pe chipul său blând,
Sta frânt de-oboseală bătrânul creștin,
Dorind să mai guste un strop de alin.

O clipă-i aleargă privirea-napoi,
Prin frunzele smulse din arborii goi,
Se vede prin ceață, pe drum de căruți
Atâtea icoane din anii trecuți.

O viață de zbucium, de mari suferinți,
Și totuși de multe și dragi biruinți.
Dar crucea o clipă lăsată-i acum…
Adesea prea grea-i păruse pe drum.

O viață întreagă să porți pe grumaz
Atâtea batjocuri și-atâta necaz
BETANII puține; dar spini îndeajuns!
O clipă bătrânul se simte răpus.

O clipă, în suflet apar îndoieli
Gândește-te bine… dar de te-înșeli?
Ce-i viața?Ce-i lumea? Un larg labirint.
Urechea te-nșală ori ochii te mint.

Să-nduri pentru lume? Când lumea nu vrea
Vai , viața-i prea veche și crucea ți-e grea.
Și astfel cu-n umăr de cruce proptit
Bătrânul se lasă de somn copleșit.

Dar iată, în somnul de trudă și-amar
Lumini și imagini în minte-i apar
El vede mulți îngeri pe-un vârf de copac
Îl cheamă pe nume și semne îi fac.

Creștinul tresare! Se uită mirat
Și-n dată pornește sub cruce-aplecat
Și vântu-i aduce din culmi un ecou
Dar crucea apasă mai greu, tot mai mult
În piept dă năvală un negru tumult.

Prea grea mi-e povara acum la sfârșit
E DRUMUL prea-ngust și-i greu de suit.
Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc
Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.

Se leagănă, pas avântul e frânt
Bătrânul creștin e căzut la pământ.
Mi-e peste putere, aicea rămân.
Și cade-n țărână bătrânul creștin.

Ehei, măi creștine, s-aude un glas,
Prea mare-i povara, prea multe ai tras.
Ia barda aceasta și taie din lemn!
Nu fi fără minte, din milă te-ndemn.

Aceasta-i o cruce ce nu poți s-o duci
Căci ea-i cea mai mare și grea dintre cruci.
Creștinul ascultă îndemnul străin
Și-apucă unealta ce-l scapă de chin.

Lovește în bârnă cu braț de voinic.
Din cruce retează un pic câte-un pic.
O pune pe umăr, încearcă un pas,
Lovește cu barda în ce-a mai rămas.

Din nou mai încearcă; și apoi un fior
Șoptește: acuma e mult mai ușor.
Și-ndată pornește pe cale voios
Cu crucea ușoara urmând pe Hristos.

Pe drum se-ntânește cu cete de frați
Și-i lasă în urmă sub cruci aplecați
Și astfel, degrabă, zorind pe poteci,
Ajunge la poarta cetății de veci.

Ce ziduri de iaspiz, topal și argint,
Ce porți sclipitoare, de alb mărgărit,
Ce nor de stindarde! ce scări! Ce făclii!
Armate de îngeri cu lănci aurii!

Dar vai, de la el pân’ la porți e un șanț
Pe care nu-i punte, nici bară, nici lanț
Și strigă bătrânul de frică pătruns,
Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns.
Și strigă bătrânul, pierdut și răpus.

Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.
Deodată, din vale, cu ochii strălucind
Cu crucea pe umeri vin frați și surori.
Ei vin cu nădejde, tăcuți, gânditori

Și repede crucea ca punte și-o pun.
Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,
Iar crucea în urmă se pierde la fund.
Bătrânul ia crucea cu a dorului val

Și-ncearcă s-o pună și el de pe mal.
Dar vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost.
Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost.
Creștinii trec șanțul și intră pe porți
Ce bine-i întreagă crucea s-o porți!

Ce cântec! Ce chiot se-aude-n Eden
Ce largi mulțumiri într-un dulce refren.
Ce zboruri de îngeri ! Ce slăvi ? Ce lumini?
Ce mari curcubeie de aur și crini.

Creștinul de-afara de jale-i răpus.
Cu greu peste șanț lemnul crucii și-a pus.
Și-ncearcă să treacă un pas, înca-un pas.
O ! Cât de aproape-i al Domnului glas.

Un pas, încă unul, pragu-i deschis.
Dar crucea, deodată, se duce-n abis
Și cade bătrânul în golul temut.
Răsplata-i căzută și sceptru-i pierdut.

Dar iată ce taină! el nu stie cum
Pe lespedea rece; la margini de drum
Acolo c-un umăr de cruce proptit
Dormise o clipă și visu a venit
Un sol și-o trezire, din ceruri i-a dat.

Creștinul se scoală și simte în piept
O flacără nouă și-un dor înțelept.
Cu grabă apoi povara luând
Privește-nainte cu chipul său blând.

Și crucea îi pare aripă spre zări.
Ah, crucea-i întreagă și-i fără scurtări.
Acum el vă spune: În drumul spre rai
Din crucea credinței nimic să nu tai.

Cu crucea întreagă Isus către noi
Veni de la Tatăl cu sânge șuvoi
Și acum El din lume ne-așteaptă la fel,
Cu crucea întreagă s-ajungem la El.

20130411-000056.jpg

Mare este Dumnezeu ( Un creștin giuvaergiu )- autor anonim

Spun bătrânii că pe vremuri
In ce țară nu mai știu
Ar fi viețuit pe vremuri
Un creștin giuvaergiu.

Care-n orice întâmplare
Și la bine și la greu,
El zicea întotdeauna:
„Mare este Dumnezeu!”

Peste țara-ceea însă,
Crud, cu sufletul hain
Împarat din întâmplare
Era tocmai un păgân.

Care, auzind creștinul
Domnului c-aduce slavă
Incepu să-i poarte-n suflet
Ură crâncenă, grozavă.

Într-o zi-l chemă la sine
Și cu gândul de mișel
Din împărătescu-i deget
Scoase un frumos inel

Și-arătându-i cu-ngâmfare
Ii dădu pe loc porunci:
„Să-l iei, să-l cureți
Și-n trei zile să-l aduci!”

„Am să-l curăț, împărate”
Zice iute omul meu
Fără a uita să zică:
„Mare este Dumnezeu”

Sub motiv că vrea să-l pună
In cutia sa, inelul
Împăratul s-a dus iute
Într-o cameră mișelul

Și scoțându-i piatra scumpă
Ce sclipea orbită-n zare
A deschis apoi fereastra
Și pe loc zvârli-o-n mare

I-a fost dat apoi cutia
Cu inelul de preț greu
Și și-a spus:”O să se vadă
Cât de mare-i Dumnezeu!”

Omul a luat cutia
Și-ajungând la el acasă
A lăsat cutia-nchisă
Și s-a așezat la masă.

Apoi și-a văzut de treabă
Cum știa să-și vadă el
Fără să se mai gândească
La minunea de inel.

Dar a treia zi luându-l
Din cutie ca să-l șteargă
Văzând piatra că lipsește
Il cuprinse jale mare.

Plânse mult, pe urmă zise:
„Mare este Dumnezeu
Dar când o afla-mpăratul
Nu știu ce m-oi face eu!”

Tocmai în clipa ceea însă
Veni nevasta lui bătrână
Cu o piatră lucitoare
În îmbătrânita-i mână:

„Ia te uită!”, zise dânsa,
„Tăind peștele pe vatră
Ca să-ți fac la prânz o ciorbă
Am găsit această piatră!”

„Ah” a suspinat bătrânul
„Nu degeaba tot spun eu
La tot pasul și-n tot locul:
„Mare este Dumnezeu.”

Piatra ce-ai găsit-o-n pește
Este cu adevărat
A inelului pe care
L-am luat de la-mpărat!”

Apoi curățind inelul
Puse piatra-n locul ei
Și se duse la-mpăratul
Glăsuindu-i cu temei:

„Împărat-aduc inelul
Ruginise tare greu,
Dar l-am curățit oglindă
-Mare este Dumnezeu!”

„Cum putuși găsi tu piatra”
Împaratul strigă tare
„Când a fost de mine scoasă
Și pe loc zvârlită-n mare?”

Povesti giuvaergiul
Tot ce el avea de spus
Zise iar smerita-i vorbă
Ridicând privirea-n sus:

„Mare este Dumnezeu
Slavă Lui, în veci Amin”
Și-auzind așa păgânul
Se facu pe loc creștin!

20130410-183802.jpg

Te port în mine – Zorica Latcu

Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sanii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.

20130410-183914.jpg

Cer nou – Zorica Latcu

Grăit-am ieri prin lacrimi cu Domnul şi i-am spus:
“De noi cum nu Ţi-e silă Prea Scumpul meu Iisus?
Cum nu-ţi întorci Tu faţa cu silă de la noi
Şi cum mai vrei să suferi făptura de noroi?
Cum vrei să calce-n lume piciorul Tău curat
Cel care peste aripi de înger a călcat ?
Cum poala prea curată, Stapane, n-o fereşti,
În tina omenească să nu ţi-o murdăreşti?
Cum poţi să suferi, Doamne, miros de putregai,
Când ai tămâia dulce a crinilor din rai?
Cum suferi bezna noastră, Tu, soare strălucit,
Cum poţi să rabzi ocara, Tu, Domnul prea slăvit?
Şi cum fiind căldura iubirilor cereşti,
În inima mea rece Tu vrei să locuieşti?
Tu, Cel ce stai în ceruri cu mari luminători,
În iadul meu, Stăpâne, cum vrei să Te cobori?
Ca Petru ani de-a rândul te-am izgonit mereu
Ieşi de la mine, Doamne că păcătos sunt eu.
Dar n-ai plecat! Ba încă, cu pasul Tău curat,
Ai coborât tot cerul în iadul meu spurcat.
Cu pasul Tău pe mine de tot m-ai curăţit,
Cu raza Ta tot chipul Tu mi l-ai strălucit.
Cu focul Tău pe mine, cel rece, m-ai aprins
Şi peste sărăcia mea goală ai întins
Un colţ al hainei Tale şi m-ai făcut bogat,
Mi-ai dat inel, coroană, porfiră de-mpărat.
Mi-ai încăput în suflet, Tu, Cel neâncăput,
Şi sufletul meu, iată, cer nou Tu l-ai făcut.
În sufletul meu astăzi Tu însuţi locuieşti
Cu Maica Prea Curată, cu cetele-i cereşti.
Şi pentru toate acestea, Iisuse prea iubit,
În cerul nou din suflet să fii în veci slăvit.”

20130410-231048.jpg

Așteaptă – autor anonim

Te-am strigat cu disperare,cu-nfrigurare și plângând…
Am auzit o voce blândă și uimitoare răspunzând.
Te-am rugat să-mi dai lumină,călăuzirea înțeleaptă
Cu nesfârșită bunătate… mi-ai spus numai atât: „AȘTEAPTĂ”

S-aștept?..ce să aștept?De ce?Stăteam înfrânt și rătăcit…
Oare e mâna Ta prea scurtă?Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi..a câta oara?Te-am implorat un semn să-mi dai?
Vreau un răspuns la rugăciune!Spune-mi „mergi” sau spune-mi „stai” !

M-ai învățat să vin la Tine, să cer, să cred și voi primi
Ai promis că ești cu mine să ma ajuți oriunde-aș fi!
Dar mă simțeam pierdut și singur și strigam..Tu răspundeai în șoaptă
Cu dragoste și cu răbdare „copilul Meu iubit, AȘTEAPTĂ”

Eram dezamăgit și totul mi se părea cumplit, nedrept..
Priveam spre cer cu neputință.Să mai aștept, dar ce s-aștept?
Atunci ai coborat la mine, m-ai privit in ochi, plângeai.
Mi-ai spus: „Doreai un semn? o voce? Atât e tot ce îți doreai?

Aș fi putut să clatin munții, să-ntunec soarele pe cer
Aș fi putut s-aprind văzduhul; să-i înviez pe cei ce pier.
Dacă ți-aș arăta într-una ce să alegi să-ți fie bine
Tu ai avea răspuns la toate, dar nu M-ai întâlni pe Mine!

Nu ai putea să simți iubirea cu care-i înconjor pe sfinți
Nu ai putea primi puterea pe care o dau celor înfrânți
N-ai aștepta tăcut o raza, s-alunge norii disperării
Nu ai simți odihna sfântă venită-n urma încercării!

N-ai știi să umbli prin credință, nu M-ai vedea că-S lângă tine
Inima ta cea zbuciumată nu s-ar mai odihni în Mine;
Nu ai cunoaște revărsarea iubirii Mele pe deplin,
Când Duhul Sfânt îți umple viața cu pace și cu har divin.

Dacă durerea ta ar ține o clipă, n-ai lupta
Nu ai cunoaște biruința, ce poți s-o ai prin jertfa Mea;
S-ar împlini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-aș mai putea să fac din tine o perlă în comoara Mea

Deci, fiul Meu, mergi prin furtună, gândind la zilele senine
Știind că cel mai mare dar e să Mă-ntâlnești pe Mine!!
Chiar dacă nu găsesc răspunsuri,și viața-ți pare prea nedreaptă
Să-ți amintești că sunt cu tine.Chiar și-atunci când spun: „AȘTEAPTĂ”

20130410-184435.jpg

Pe lângă boi- George Coșbuc

Pocnind din bici pe lîngă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Şi de pe bici l-am cunoscut,
Şi cum ţeseam, nici n-am ştiut
Cum am sărit şi m-am zbătut
Să ies de la război.

Şi-atîta tort mi-am încîlcit
Şi-n grabă mare-am spart un geam,
Ştiu eu ce mi-a venit?!
Am cap, dar parcă nu-l mai am!
Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, şi eu voiam
Să-ntreb cum a dormit.

Şi, vezi, aşa-i el, nu ştiu cum!
M-a prins de braţ şi m-a cuprins
Să mă sărute-n drum.
Dar eu din braţe-i m-am desprins
Şi l-am certat şi l-am împins-
Dar n-am făcut cu dinadins,
Şi rău ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e că mi-am sîngerat
La prag piciorul într-un cui,
Dar mi-e că e păcat!
Om bun ca dînsul nimeni nu-i,
Şi pentr-o vorbă rea ce-i spui,
El toată ziulica lui
Munceşte supărat!

20130410-185627.jpg

Lupta vieții – George Coșbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

20130410-191033.jpg

George Cosbuc – Spinul

Stătea frumoasa pe-un răzor;
Voinicul lângă ea devale,
Să-i scoată spinul din picior
Şi ea plângea: – „Un spin în cale!
De ce tot râzi? Ah, cum mă dor
Aceste râsete-ale tale!

Ea are flori de crâng la sân,
Şi-n păr un trandafir sălbatic,
Şi părul ei de rouă-i plin.

– „Ei, lasí să râd! Tu ai cules
Trei fragi, venind peste coline,
Şi vezi cu ce mi te-ai ales!
– „Trei fragi? Şi-atât e doară bine!
Căci n-am putut în deal să ies;
Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!

Cu ochii-nchişi şi strânşi de tot,
Ea de dureri izbea piciorul:
– „Ah, lasă-mă, că nu mai pot!

– „Fricoasă eşti!î – „Da! Te-aş vedea!
Fricoasă, eu? Aşa e frica?
N-ai milă de durerea mea!
Nu-ţi pasă!î – „Da! Ca de nimica!
Ba-mi pasă mult, că eu n-aş vrea
Să-mi fie şchioapă nevestica!

Ea-şi potriveşte floarea-n păr,
Şi-i înfloresc zâmbind obrajii
Cei albi ca florile de măr.

– „Să fiu chiar şchioapă, ce-i apoi?
Că ce ţi-e drag, tot drag rămâne!
– „Eu nu zic ba! Dar uite, joi
Ni-e nunta, dragă, e ca mâine –
Tu cum să joci? Sărac de noi!
Să stai la masă-ntre bătrâne.

Ea-şi ţine braţul stâng pe piept
Şi-ncetişor dezmiardă fruntea
Flăcăului cu braţul drept.

– „Eu ţie vreau să-ţi fiu pe plac;
Şi n-o să joc, şi ce-i cu asta?
– „Aşa-i! Dar eu? Eu ce mă fac?
La nuntă-mi, bată-o năpasta,
Să nu joc eu? De-aş şti că zac,
La nuntă vreau să-mi joc nevasta!

Ea râde-acum! – „Nebun ce eşti!
Flăcăul grabnic să ridică:
– „Ei, iacă spinul! Ce-mi plăteşti?

– „Vrei plată? Uite, ai trei fragi,
Şi din cosiţă-ţi dau bujorii…
– „Şi toată frunza de pe fagi!
De dor de fragi să plâng feciorii?
De flori dă-mi ochii tăi cei dragi
Şi pentru fragi dă-mi obrăjorii!

Şi ea-l loveşte-ncetişor,
Zâmbind, cu palma peste gură.
– „Eu ştiu! Să ceri aşa-i uşor!

Dar lasí acum! E joi aici
Şi nimeni, aşteptând, nu moare!
– „Mă porţi ca pe copiii mici! –
Dar joi, să ştii! Trei fragi şi-o floare!
Şi joi tu n-ai ce să mai zici,
Că pentru multe-mi eşti datoare!

20130412-102946.jpg

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc

Câinele-a văzut o fată:
„Carne!”-a zis, bătându-şi dinţii.
Şi-şi priveau părinţii fata:
„Floare!”-au zis, plângând părinţii.
Şi-a văzut-o un călugăr:
„Bestie!”-a strigat ascetul.
Şi-un poet văzut-a fata:
„Înger!” a şoptit poetul.

Femeile sunt carne, cadavre, un secret
Aşa gândeşte-un câine, un preot, un poet.


15 Răspunsuri to “Poezii nemuritoare”

  1. Nu- mi pot permite a face un top a celor mai frumoase poezii pe care le -am citit,aici.Este greu de facut avand in vedere ,amprentele,pictorilor poeziei.Amprente ce vor ramane , peste ani si ani,capodoperele neamului nostru,nume ce nu se vor uita,niciodata.Mi -au placut toate insa nu stiam in versuri poezia,Asteapta,a acelui anonim.Foarte frumoasa si foarte reala!Respectele mele!

  2. am citit cu placere aceste poezii, dar muzica , muzica ma facut sa ma simt intr-o poveste, foarte frumos.

  3. Te iubesc chiar dacă tu n-ai nici timp, nici chef, nici interes pentru mine sau iubirea mea…și chiar dacă nu-ți place cum te iubesc și nici nu-ți folosește la nimic să te iubesc…

  4. […] Poezii nemuritoare […]

  5. Super treaba! Poezii nemuritoare | notițe în sufletul meu Asta da imagine!
    Adevarat profesionist.

  6. Foarte frumosle

  7. poezii superbe. adevarate

  8. Sunt cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată!

  9. imi plac enorm de mult poeziile plus ca se combina enorm de bine cu melodiile date de o mare placere…

  10. Sant versuri ce te strâng la piept ,te invelesc iti dau căldură ,sant vise si dureri in ele,trăite atunci ,trăite azi,trăite mâine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Poeta ta preferată

Lasă-mă să-ți dau azi! Mâine s-ar putea să-ți cer!

Aşa grăit-a Zaharia

un blog pentru toţi şi niciunul

Scherben

franturi...farame...

Cartea cu desene

Un loc in care am stins deznadejdea si am aprins speranta! Un loc cu praf de vise implinite!

mihailtoma

Finance muse

INFERNUL

Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici !

Ami

Don`t believe in stories, believe in what yo can do!

Fata de hârtie

Intrarea e numai pentru nebuni, te costă minţile.

Mâine vine iar...

Ia-ti cafeaua si hai sa stam la o poveste!

Eliza C. Dan

Feelings

It's Chemistry Time

What time is it?

Ticket to Adventures

Travel blog from around the world, near and far.

Foreign Policy

the Global Magazine of News and Ideas

Fâlfâiri de anonim

Când pun creionul jos, gândul scrie - dar oare când voi pune gândul jos, cine va scrie?

Cine citeşte să înţeleagă!

"The only thing necessary for the triumph of evil is that good men do nothing" (Edmund Burke)

Stan Moldova

Life is a dream!

Hideaga

"Nu există desăvârsire. Există, oricum, drumul spre ea." (Octavian Paler)

Mozaic profan

Fa ce simti si iubeste la infinit

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

prietendevremerea

O vorba buna

%d blogeri au apreciat asta: