Bunicul meu e încă tânăr
Ce ochi de tânăr ți-au rămas,
Bunicul meu cu dulce glas
Ce îmi zâmbești mai diferit
Decât o faci în mod obișnuit!
În ochii tăi mă simt copil
Tu mă cunoști, deci e facil
Să vezi că-n mine nu-i nimic
Mai mult decât un suflet încă mic
Tu știi, dar taci, că ești discret
Păstrând noi doi al meu secret,
Îmi spui ce mult am mai crescut
Și cum că-s de nerecunoscut
Dar eu te văd muncind cu spor
Iar tu mă vezi, pe câmp, lângă tractor
Cum mergem iarăși la arat…
Noi știm că nu-i nimic schimbat.
Tu ești tot tânăr și-încă poți
Să-mi rupi din pită, să schimbi roți
Să tai cu coasa din trifoi
Nu știe nimeni, dar știm noi.
Eu încă-s mică și n-am teamă
Că-i viața grea, nu bag de seamă
Cât brațul tău mă ține cu putere
Nu-i loc de vreun necaz sau de durere
Dacă mă crezi, bunicule, să știi
Încă mai cred în vise de copii
Și-ți spun că de nimica nu mi-e frică,
Cât încă ești, eu pot să mai fiu mică!
superba imagine,ideal intalnit!
…de departe ne dorim sa avem in preajma valoarea si consistenta unei certitudini,venite din partea bunicilor.Poezia exprima dorinta perpetua si pertinenta.FELICITARI SUFLET CREATOR!
Dan/Nistor said this on 12/31/2012 la 6:18 am |
Să îţi trăiască bunelul mulţi, mulţi ani, cu zile calde şi senine.
Diana şi Dan said this on 12/31/2012 la 12:26 pm |
ce bine ca ai bunic. pentru mine e un capitol incheiat de la 10 ani. si e trist.
eumiealmeu said this on 04/09/2013 la 8:51 am |
Încă îi am pe toți…
eu, măgarul lui Buridan said this on 04/09/2013 la 9:02 am |
M-ati dat gata cu poza, cu melodia, cu poezia. Impresionant!
G said this on 10/01/2015 la 3:45 pm |