Mono pentru suflet
Mi-e dor de tine nu că ești bărbat
dar îmi lipsește colțul tău de pat,
și cum te porți ca un copil răsfățat
râzând ștrengar, să nu pari afectat.
Îndurerat, ești tare, nu ceri să fii ajutat
îmi spui șoptit, cu glasul blând, curat,
că porți în tine lupte și nu ești apărat
când taci sau spui că nu-i adevărat;
și-apoi te odihnești pe gâtu-mi sărutat
eliberând fără să vrei câte-un oftat
ținându-mă de parcă-ai desertat,
zâmbești neputincios de parcă m-ai iertat.
Și iarăși mi-este dor de tot ce-am învățat
din tot ce știu că ești sau mi te-ai arătat.
Și dorul tău mă doare chiar de ți-l crezi uitat
îl regăsesc în gânduri, amar și întristat.
Tu să nu crezi, te rog, că eu m-am depărtat,
aștept să treacă timpul să-ndur ce-mi este dat
căci te-am rănit, regret, tu nu ai meritat,
și nu mă-ntorc la tine, fiindcă nici n-am plecat,
la sufletul tău drag eu nu am renunțat.
Iubirea pentru tine mă scoate din păcat.
” Iubirea pentru tine mă scoate din păcat.” – imi place mult. Suna bine. parca incepe sa imi fie si mie dor…
Ra.Luca said this on 04/10/2013 la 5:52 am |
🙂
eu, măgarul lui Buridan said this on 04/10/2013 la 6:39 am |